Primisem un voucher la un spa și, după o săptămână foarte stresantă, mi-am făcut programare într-o sâmbătă dimineață. Chiar prea dimineață cred, am ajuns acolo cu ochii lipiți de somn, însă știam că va urma ceva relaxant – doar așa e la spa, nu?

Locul arăta foarte bine: o vilă superbă, frumos decorată, într-o zonă elegantă din București. Ajung la recepție și, pe acordurile muzicii de relaxare pe care o auzi în toate spa-urile, am primit un ceai și am fost anunțată că se va ocupa cineva de mine în câteva minute. Trebuie să spun că pe voucher-ul respectiv era notat și serviciul de care urma să beneficiez: un fel de tratament corporal, niște împachetări cu ceva (nu-mi amintesc cu ce: poate cafea, poate alge, poate ambele). Oricum, pentru mine, foarte nedusă la spa, a fost mai simplu că n-a trebuit să și aleg.

O cosmeticiană mă invită într-o cameră aflată la etaj și se apucă de treabă: îmi aplică pe corp un amestesc care urma să aibă niște efecte magice. Nu vreau să fiu rea, chiar sunt convinsă că există tratamente corporale cu efecte benefice – cel puțin dacă le faci mai des de o dată la zece ani. De altfel, operațiunea în sine era destul de plăcută: în cameră mirosea frumos (erau aprinse câteva lumânări parfumate), se auzea în continuare muzica de relaxare în surdină și cineva îmi făcea și un pic de masaj pe tot corpul.

Când a terminat cu întinsul maglavaisului, cosmeticiana m-a înfășurat într-o folie de plastic și m-a ajutat să mă așez pe o saltea cu apă. Mi-a zis și de ce: pentru ca tratamentul respectiv să aibă efect, urma să-mi petrec așa următoarele 30 de minute. „Vă las să vă relaxați”, mi-a spus domnișoara, și a ieșit din cameră înainte să apuc să zic ceva.

Da, fix asta a făcut: a ieșit din cameră!

Ați stat vreodată pe un pat de apă? E dificil să te ridici de pe el chiar și când nu ești înfășurată de la gât în jos într-o folie de plastic. Iar cu folia asta, ei bine, nu te poți mișca deloc.

În aceste condiții, ce credeți c-am făcut eu în cele 30 de minute de „relaxare”?

Da, da, e chiar așa cum bănuiți: m-am întrebat CUM aș putea să ies din cameră în cazul în care ar aluneca pe jos vreuna din lumânările parfumate.

Astfel, cel mai plăcut moment al experienței mele de la spa a fost cel în care cosmeticiana s-a întors și m-a eliberat. M-a privit – mi se citea fericirea în ochi! -, motiv pentru care mi-a zis: „Se vede că v-a priit! Înseamnă c-o să mai veniți pe la noi!”

E ușor de dedus că n-am mai călcat pe acolo niciodată. Cu toate astea, am mai încercat o dată să merg la un (alt) spa. Experiența a fost diferită, dar la fel de interesantă. Poate vă povestesc și despre ea :).

Dacă aveți și voi vreo poveste amuzantă de la spa, lăsați=o aici; avem nevoie de zâmbete în diminețile de luni. 

Foto principală: Unsplash

The post Nu lăsați anxioșii la spa appeared first on Mara Coman.