Am avut drum lung de făcut, de la Gura Teghii, din Buzău, până la Colibița, lângă Bistrița. Totul într-o singură zi, organizat și disciplinat, dar și relaxat totodată. Chestie care se întâmplă rar – și dacă nici eu n-am fost în multe deplasări, atunci cine? 🙂

De la Gura Teghii am plecat spre Cârța, cu un scop foarte clar: masa de prânz. Un moment foarte important, de altfel, în tot acest #VolvoExperienceTour, în special pentru că am mâncat numai bunătăți.

Nivelul era deja setat destul de sus, deci o oareșce nerăbdare să ajungem la Farkas Panzio, unde ne-au așteptat oamenii cu niște imense platouri cu de toate. Tot ce am mâncat a fost foarte gustos în acest loc care mai și arăta foarte bine – de altfel nu e doar restaurant, e și pensiune.

Nu-mi trecuse niciodată prin cap că aș putea să-mi petrec un weekend la Cârța, dar iată că a fost de-ajuns un prânz ca să mă gândesc că le-ar plăcea și fetelor și că ar fi potrivită o schimbare de decor.

Următoarea oprire a fost la Toplița, la pista de bob. Toată lumea din grup era în extaz, toți erau nerăbdători. Doar eu gândeam ce greu e să fii cea mai fricoasă din grup.

Am primit încurajări de la toată lumea și mi-am zis că, dacă pot să meargă singuri cu bobul și copiii de 14 ani (și cei mai mici, dar însoțiți), o să reușesc și eu.

Bine, n-am luat decizia așa de simplu: am văzut că există și varianta de a te da cu cineva în același bob, am vrut să mă duc cu Vasilescu, dar, ghici ce?!, ne încurca numărul maxim de kilograme admis. Că varianta asta cu două persoane e pentru un adult și un copil :)).

Eu nu sunt copil, domnului V. îi place mâncarea, așa că m-am trezit singură într-un bob. Am primit informațiile necesare – mai exact, cum să frânez – și iată-mă aproape zburând pe cea mai lungă pistă de bob din România.

Pista e foarte tare și foarte deșteaptă, bobul frânează când sunt alții opriți în fața ta, practic nu prea ai ce să pățești: ești legat în centură. N-am prea folosit frâna, așa că am alunecat cu viteză și vânt în păr, gândindu-mă că n-am cum să cad de-acolo și că o să se și termine.

Experiența în sine a fost foarte cool, chiar mi-ar fi părut rău să scriu acum din declarațiile celorlați, fără să o încerc și eu.

Pe scurt, singurul review de care are nevoie pista de bob de la Toplița e următorul: „dacă a putut Mara”, (adică eu) „și dacă i-a și plăcut, o să poți și tu :)”. Iar eu trebuie să le mulțumesc celor de la Volvo că au inclus astfel de experiențe în program.

A fost drum lung (vreo 450 de kilometri) și am mers cu două mașini, că doar ideea e să le testăm pe toate: de la Gura Teghii am plecat cu Volvo XC40 Plug-in Hybrid, iar de la Gheorghieni la Panoramic Colibița am mers cu un XC60, tot Plug-in Hybrid și el.

XC40 Plug-in Hybrid e sora mașinii cu care am mers în prima zi, XC40, doar că aceea era electrică. Și mai puternică: 408 cai putere versus 262 cai putere, cât are cea hybrid.

O să vă întrebați ce relevanță are diferența asta pentru mine, că eu nici nu conduc, nici nu-mi place viteza. Ei bine, electrica – adică mașina mai puternică – parcă se mișcă mai smooth, e mai fâșneață, mai silențioasă.
Mi-a plăcut mai mult decât varianta hybrid.

Însă Volvo XC60 Plug-in Hybrid e super sexy. Parcă cea mai comodă și cea mai elegantă din cele trei, cu spațiu destul ca să te simți confortabil, inclusiv pe bancheta din spate. Mă uitam din când în când și mă gândeam că tare bine le-ar sta fetelor acolo. Mi se pare perfectă pentru familia noastră, ca să nu mai zic și că e foarte sigură.

M-a impresionat tapițeria, o combinație elegantă de piele bej și neagră, detaliile din lemn și tot felul de spații și suporturi pe care o femeie le apreciază.

Ai loc de încărcat telefonul, loc pentru pus băuturile (inclusiv în spate, unde, când mergem cu fetele mereu ajung sticlele pe jos), monitoare mari, google maps încorporat. Nu mai zic de cameră și de senzori de parcare, așa ceva au toate mașinile cu care am mers în tur, dar mă tot uitam și mă gândeam că așa mi-ar ieși până și mie parcarea cu spatele.

Cireașa de pe tort: pentru că e o mașină înaltă, când am ajuns la destinație și am oprit motorul, XC60 s-a lăsat ușor în jos, ca să fie mai ușor să cobori. Același lucru se întâmplă și când deschizi portbagajul, doar e mai dificil să iei ditamai trollerul de sus.

La Colibița, la Panoramic – probabil în cel mai frumos loc în care am stat eu în România. Și despre care o să scriu o postare separată, atât de mult mi-a plăcut. Nu-mi amintesc să mă fi simțit atât de bine undeva în țara noastră.

Revin 🙂

The post Road trip în România: ziua cu adrenalină appeared first on Mara Coman.

Ca să n-o mai lungesc, norocul a fost de partea mea. În primul rând, pentru că Meșter știa că permisul meu de conducere stă neatins în portofel. Dar avea o soluție: în fiecare mașină urmau să fie doi oameni, așa că m-am instalat frumușel în dreapta lui Vasilescu. 

 

Din grup nostru fac parte mulți jurnaliști specializați în auto, majoritatea bărbați – cu excepția Cristianei, care e pilot de raliu. Astfel, sunt singura care va avea mai degrabă o perspectivă lifestyle asupra turului, cu mai puține date tehnice.

 

Voi scrie despre experiența de a călători cu Volvo prin țară, despre mașinile cu care mergem (din perspectiva celui care stă în dreapta) și despre locurile în care ajungem.

 

Din tot grupul, doar eu nu conduc. Sincer, mi-e un pic ciudă, dar există și avantaje: sunt și singura care poate să bea prosecco la prânz. 

 

 

default

 

Prima oprire

 

A fost la Crama Apogeum, la Gura Vadului, în Prahova. Nu mai fusesem niciodată acolo și nu aveam cine știe ce așteptări – conform programului, urma să luăm un brunch. Care a fost un prânz delicios în toată regula. 

The post Road trip: 7 zile în România  appeared first on Mara Coman.