De Richard Ford citisem doar „Cronicarul sportiv” și asta s-a întâmplat mulți ani în urmă, aproape într-o altă viață. M-am reîntâlnit cu el de curând, cu „Viață sălbatică” și „Între ei” și mi-au plăcut atât de mult de poveștile lui încât n-am vrut să păstrez bucuria doar pentru mine.

Prima, „Viață sălbatică”, este ficțiune. Nu, n-o să vă povestesc cartea; o să vorbesc doar despre o parte a poveștii, care se întâmplă într-o noapte. O cină cu o lumină difuză (sau așa mi-am imaginat-o eu?), cu o atmosferă stranie și încărcată, o conversație care lâncezește, multe contexte în care orice ai face pare deplasat. Fascinant e că autorul a reușit așa de bine să pună toate astea în cuvinte încât aproape că m-a adus în poveste și m-a făcut să simt situația incomodă – o simt și acum, când scriu. Chiar sunt curioasă dacă a mai avut cineva o senzație asemănătoare sau doar rezonez eu cu ceva anume. Dar asta e ce înțeleg eu prin carte bine scrisă.

Cea de-a doua se numește „Între ei. Amintiri despre părinții mei” și e pe lista mea de multă vreme. Pentru că mie-mi place să citesc memorii, dar și pentru că e un text despre familie și despre aceste relații mai mult sau mai puțin disfuncționale.
Ford vorbește despre părinții lui în două părți scrise la 30 de ani distanță și face asta cu o duioșie care m-a făcut să plâng într-o duminică dimineața. Fără declarații pompoase și cuvinte mari, fără întâmplări neașteptate sau întorsături de situație, cartea asta are frumusețe și eleganță. Și da, plutește și un aer de tristețe, că doar așa se întâmplă mereu când cei dragi despre care povestim nu mai sunt.
E o carte atât de frumoasă și atât de intimă, care dezvăluie multe despre autor; acum am senzația că îl „cunosc” și o să-i citesc cărțile cu alți ochi având în vedere că știu despre el niște lucruri atât de personale.

Nu scriu des despre cărți, le amintesc aici doar pe cele care m-au impresionat cu adevărat. Acestea două merită să fie citite. Doar că nu neapărat una după alta, cum am încercat eu inițial. În ambele există o mamă, un tată și un fiu și, dacă prima vă va urmări și pe voi, ca pe mine, e nevoie de un pic de pauză între ele. Și de o duminică în care nu v-ați propus să faceți altceva.

The post Dacă sunteți în căutare de o carte bună appeared first on Mara Coman.