Oricât aș încerca să stau departe de venin – pentru că n-am vrut să pun otravă pe blog; l-am gândit din start ca o evadare, și evadările mele nu trebuie otrăvite -, iaca a venit acest moment în care nu reușesc să mă abțin.

Mi-a sărit muștarul pentru că:
– tocmai am vorbit cu prietena mea care n-are apă caldă și nici căldură. Are, în schimb, un calorifer electric și un copil răcit;
– mi-am amintit că la unul dintre cele mai mari spitale din București (poate chiar cel mai mare) nu e apă caldă și căldură. Medicii se spală cu apă rece și copiii bolnavi stau în frig;
– s-a făcut o deratizare la Timișoara și, în loc să moară șobolanii, au murit oameni nevinovați.

Desigur, la toate astea am de adăugat un milion de altele, dar cele de mai sus sunt mai recente și încă mi se par de neconceput. N-avem apă și căldură în Capitală, în România anului 2019. Știți, eu am mai prins niște vremuri din astea: n-aveam nici lumină, nici mâncare. N-aveam nici drept de vot – sau mă rog, teoretic aveam, dar nu conta ce votai, tot tovarășul era ales.

Acum avem încă drept de vot. Și chiar dacă acestor doi candidați le găsim mai degrabă defecte, important e că încă putem alege. Din două rele, da, însă măcar e alegerea noastră.

Nu te purta ca pe vremuri. Nu sta acasă duminică.

Featured foto: Pixabay

The post 2019, București, România appeared first on Mara Coman.