Cand am fost in Norvegia, la sfarsit de noiembrie, toata lumea vorbea de „Julebord”, care inseamna masa de Craciun. Am crezut ca oamenii gandesc in perspectiva si isi fac planuri, dar am aflat ca norvegienii nu iau doar o masa de Craciun, cu familia, asa cum facem noi; incep de prin noiembrie si iau „Julebord” – mai exact, intr-o zi masa de Craciun cu prietenele, in alta zi, cu colegii de serviciu, in alta, cu cumnata, in alta, cu colegii de facultate si tot asa. Practic, iau masa de Craciun de cateva ori si, de obicei, in oras.

Am fost curioasa sa incerc mancarea norvegiana, asa ca am avut si eu parte de un Julebord. Am fost la Lorry, unul din restaurantele traditionale din Oslo, decorat bogat, cu multe tablouri, fotografii, capete de animale si chiar si o girafa care, din pacate, n-a fost prea fotogenica. Din preparatele care se servesc pentru Craciun am ales coastele de porc (care au si un strat de grasime si soric). Sunt gatite cu o crusta crocanta si se servesc cu dulceata de merisor, cartofi fierti in coaja, prune uscate, varza rosie si-un carnat. E delicios, dar e o bomba calorica. Dupa masa asta extrem de satioasa si de grea, mancarea traditionala romaneasca ti se pare chiar chiar light 🙂

De ce porc? Pentru ca era singurul preparat traditional de care m-am putut atinge. Mai aveam doua optiuni traditionale de Craciun in Oslo: smalahove sau lutefisk. Primul este cap de oaie afumat. Se fierbe cateva ore, de aceea e musai sa anunti cu o zi inainte daca vrei sa comanzi asa ceva in restaurant. Eu nici n-am vrut sa aud de el! Cealalta optiune, lutefisk, este un peste – de obicei, cod. Suna bine, dar miroase rau. Asta pentru ca pestele este conservat in lesie – da, lesie, acea solutie alcalina care se folosea si la spalatul rufelor sau in compozitia diversilor sapunuri sau detergenti. Banuiesc ca trebuie sa fie totusi comestibila si ca asta era metoda de conservare a pestelui inainte de aparitia frigiderelor si congelatoarelor. In concluzie, mi s-a povestit ca lutefisk este o portie uriasa de peste care miroase puternic a soda caustica. Descrierea asta nu mi-a facut deloc pofta si asa am ales sa mananc coaste de porc, grase dar gustoase. E drept ca, pe langa ele, friptura si sarmalele pe care le-am mancat eu azi ar putea fi considerate aproape dietetice.

Va doresc Craciun fericit si numai bunatati la masa.

The post Masa de Craciun in Norvegia appeared first on Mara Coman.

Unul din noile obiective turistice din Oslo este parcul Ekeberg, care a fost deschis la final de septembrie. Am fost acolo intr-o zi rece si cetoasa, prietena mea mi-a povestit multe despre controversatul parc cu statui, locul unde o sa vedem opere de arta semnate, printre multi altii, de Dali, Renoir si Rodin.

Ne-am infofolit zdravan fular, caciula si manusi, ne-am urcat in tramvaiul 19 si am ajuns la locul magic. Parcul Ekeberg e construit pe o colina, asa ca de multe ori am avut senzatia ca nu sunt intr-un parc, ci in padure. De acolo, de sus, se vad foarte fain fiordul si panorama orasului. Am stat minute in sir si am facut fotografii, am admirat un loc care parea un pic magic – cine stie, poate mi s-a parut mie, de la ceata 🙂

Acolo, la Ekeberg, e unul din cele mai celebre restaurante din Oslo. Iar daca urci pe potecile din parc, o sa gasesti statuile si instalatiile marcate si pe harta parcului. Mi-au placut mult „The Couple”, semnata de francezul Louise Bourgeois, si „The Dance”, instalatia lui George Cutt. Acolo, langa „The Dance”, am simtit c-am inghetat de-a binelea si m-am bucurat sa o intalnesc pe doamna care vindea cafea si sirop fierbinte. Am ajuns apoi in dreptul unei alte instalatii, un felinar vorbitor care se aprindea si se stingea – si va jur ca, daca ar fi fost mai pe-nserat, mi-ar fi fost un pic cam frica. Apropo de asta, parcul intins pe 25 de hectare este deschis 24 de ore, dar eu una n-as recomanda nimanui sa se plimbe noaptea prin paduri, nici chiar prin padurile din Oslo.

Ziceam la inceput ca parcul asta e controversat: ei bine, pentru ca este proiectul unui om de afaceri norvegian, iubitor de arta, pe nume Christian Ringnes, care a investit peste 35 de milioane de euro. Faptul ca este un proiect particular i-a cam pus pe jar pe norvegenieni, care nu privesc deloc bine acest gen de filantropie – pentru ca traiesc intr-o tara in care statul chiar isi permite sa investeasca in arta. Bun, si ce e rau daca face asta si un particular, m-am intrebat eu. Se pare ca au fost proteste si dispute legate de faptul ca un particular amenajeaza un spatiu public si ca, in felul asta, impune publicului un anumit gen de arta (desi am inteles ca, totusi, operele expuse au fost alese de o comisie).

Mai mult, Christian Ringnes isi dorise sa dedice femeilor acest parc, dar, tot din cauza protestelor, a lasat-o balta. M-am mirat ca pana si asta a fost o tragedie, dar se pare ca intr-o tara ca Norvegia, unde egalitatea dintre sexe e foarte puternica, o dedicatie pentru femei nu-si are locul. Acum, intre noi fie vorba, femeile norvegiene cam joaca rolul de barbat, probabil ca s-or fi simtit jignite sa aiba tratament preferential 🙂

M-am intors acasa mirata inca o data de diferentele culturale. Acolo, un om de afaceri face o investitie foarte mare cu care amenajeaza un parc pe domeniul public si este criticat. La noi e mai simplu: nu investeste nici statul, nici particularii. Doar ca sunt aproape convinsa ca, daca un particular ar fi amenajat vreun domeniu public in Romania, ar fi fost ridicat in slavi, nu i-ar fi trecut nimanui prin cap sa protesteze. Norvegia e insa o tara bogata, care n-are nevoie de banii nimanui.

The post Parcul Ekeberg sau padurea norvegiana appeared first on Mara Coman.

Cu o luna inainte de Craciun, capitala Norvegiei e decorata cu braduti, clopotei si coronite, cu beculete si Mosi Craciuni. Parca nu incepuse imbulzeala si aglomeratia pentru cadouri, dar toate magazinele si restaurantele erau gatite de sarbatoare. Si erau decorate cu gust – iar asta nu e de mirare pentru ca in putine orase am mai vazut la fel de multe magazine de design si decoratiuni interioare. E tare frumos ca in fata multor magazine sunt o masuta si scaune cu blanita, in caz ca vrei sa-ti tragi sufletul un pic.

In multe din fotografiile mele din Oslo e noapte pentru ca acolo, iarna, pe la 3 si jumatate dupa-amiaza incepe sa apuna soarele. Pentru mine era straniu, dar oamenii sunt obisnuiti, ajung si pleaca de la birou pe bezna, cu metroul sau cu bicicleta, merg la cumparaturi, firesc, de parca ar fi zi afara. Orasul gatit pentru Craciun straluceste si parca nu-ti vine sa te grabesti. Muream de foame, de frig si de oboseala cand am trecut pe langa piata de Craciun, dar n-am putut sa nu ma opresc: e o piata cu obiecte si papusi traditionale, de la manusi tricotate la ghete din blana, la piei si coarne de ren. M-au fascinat si casele lor, mai ales cele cu design scandinav, vopsite in alb sau caramiziu, care contrasteaza cu blocurile moderne.

Mergand mult pe jos, m-am mai minunat de cat de curat e orasul – nimeni nu arunca nimic pe jos si daca cineva gaseste vreun ambalaj aruncat pe trotuar, il ridica si il pune la cosul de gunoi. De fapt, e mai complicat de atat: totul se recicleaza, asa ca ai mereu nu unul, ci trei sau patru cosuri de gunoi separate, pentru sticla, hartie si resturi alimentare, uneori si pentru plastic. Nu esti obligat sa reciclezi, dar, cum toata lumea face asta, intri in joc si ti se pare simplu. In foarte multe locuri este afisat ca se face fair trade, comert etic, sau ca produsele sunt eco si/sau de provenienta locala.

Va las cu cateva fotografii si, in caz ca v-am facut chef de plimbare, Europa Travel are o oferta buna pentru un city break la Oslo. Eu am fost si primavara, si iarna – merita.

The post Piata de Craciun din Oslo appeared first on Mara Coman.

Prima data am fost la Oslo acum cativa ani, in luna mai – un mai neasteptat de insorit si calduros. Imi amintesc cum eu, care urasc sa ma trezesc devreme, deschideam ochii inca de la ora 4 dimineata, pentru ca se lumina afara. La 10 seara inca mai era lumina. Acum am parte de ceva total opus: pe la 3 dupa-amiaza soarele paleste, iar la 4 dupa-amiaza e bezna. E iarna la Oslo, dar deocamdata e o iarna frumoasa. Ieri, cand am plecat, ningea in Romania, iar la Oslo era soare si vreo 5 grade cu plus. A fost o surpriza placuta, mai ales ca in geamantanul meu erau cele mai groase pulovere, sosete, manusi – garderoba de iarna grea.

Azi am mers mult pe jos, m-am dus pana la fiord, am facut cativa pasi prin padure (ce ciudat sa ai padurea in oras!), pana la castelul Oscar (Oscarshall). M-am infofolit bine (ca bate vantul, e nevoie de haine groase!) si am facut poze ca un mic japonez. Mi-am amintit de zilele in care am ceva de facut in Bucuresti, in vreun mall, la 2 sau la 3 dupa-amiaza, zilele alea in care e trafic, n-ai unde sa parchezi si, cand ajungi in final in mall, te intrebi cum de toata lumea e acolo, de parca nu munceste nimeni din orasul ala! Ei bine, azi, in drumul meu prin Oslo, m-am intrebat unde sunt oamenii astia. OK, inteleg ca pot fi acasa, in restaurante sau la birou. Dar daca e asa, cum ajung acolo? Se teleporteaza? Pentru ca nu e trafic si autobuzele nu sunt aglomerate. Am mers pe jos cu harta in brate si a trebuit sa ma descurc singura pentru ca, atunci cand as fi vrut sa intreb pe cineva incotro sa apuc, n-am avut pe cine.

La intoarcere am luat autobuzul si mi s-a confirmat inca o data ca sunt intr-unul din cele mai scumpe orase: o calatorie costa 30 de coroane norvegiene, adica 16 lei – cat un drum cu taxiul in Bucuresti.

Va las sa va uitati la fotografiile de pe langa fiord (chiar daca pare ca au fost facute undeva intr-o padure din afara orasului) si va mai zic doar ca merita sa veniti la Oslo, chiar si iarna. Cel putin acum, inainte de Craciun, orasul asta e decorat ca-n basme.

The post Primele impresii din Oslo appeared first on Mara Coman.