Știi cum un parfum, o melodie sau o culoare îți pot da viața peste cap și-ți pot aduce în fața ochilor, într-o secundă, lucruri pe care le credeai demult uitate? Sigur că știi. Sunt convinsă că ai trăit asta de multe ori – la intesități diferite, desigur. Pentru că nu toate amintirile sunt așa de răscolitoare.

Mie mi s-a întâmplat asta ieri. Un curier mi-a adus cafea – și m-am bucurat, doar erau noile sortimente de la Nespresso. Dar, când am citit povestea cafelei, mi-au venit în minte toate zilele scurte și reci petrecute în Copenhaga și în Oslo. Apusurile de soare de la 3 și jumătate după-amiaza, zăpada, străzile aproape pustii, liniștea. Și imaginea de mai jos, fără filtre: apă și cer și ceață, fără să știi unde începe una și unde se termină cealaltă.

Ei bine, sortimentele abia lansate fac parte dintr-o ediție limitată de sărbători care se numește Nordic Indulgence – pentru că inspirația vine de la stilul de viață și obiceiurile pasionaților de cafea din țările nordice. Suedezii au fika, concept legat de pauză, de o întâlnire la cafea cu cei dragi. Danezii au hygge, acest sentiment de mulțumire și de recunoștință pentru lucrurile aparent mici și neînsemnate. Atunci când m-am dus eu prima dată în nord habar n-aveam de toate astea; nu doar că nu știam cum se numesc, dar nici să le trăiesc nu știam.

***

Când C. mi-a spus că pleacă din țară, acum 12 ani, am simțit că mă rup în două. Așa-i când îți pleacă prietenii. Mi-era teamă că prieteniile nu rezistă peste mări și țări; că o să vorbim mai des la început, apoi tot mai rar, apoi deloc. Timpul mi-a dovedit, din fericire, contrariul. Deși ne vedem rar și nici nu vorbim în fiecare seară, C. e unul dintre oamenii care-mi sunt foarte apropiați. Am fost la ea când a stat în Copenhaga, am fost la ea în Oslo. De vreo două ori am ajuns acolo cu o tornadă de gânduri care nu se mai opreau. Erau momente grele, așa că îmi făcea bine să stau lângă un om drag și să descopăr un oraș pe care nu-l știam prea bine. Era o fugă, dar și un refugiu. Mă și amuzam, cumva, zicând că mi s-a dereglat busola și că mă duc în nord să-mi găsesc… nordul.

Habar n-aveam de hygge, am zis deja, și nici după ce l-am experimentat nu am știut că are un nume. I-aș fi spus, probabil, tihnă. S-a întâmplat într-o după-amiază, când afară erau cu două, trei grade sub zero. C. mi-a spus că mergem la cafea la V., prietena ei. Mie nu-mi ardea de nimic, dar, pentru că mereu am fost curioasă să văd cum arată casele localnicilor, am acceptat. Am ajuns înghețată și obosită – nu pentru că făcusem vreun efort, ci pentru că nu-mi puteam opri gândurile. În mintea mea se ciocneau violent „to do list”-uri cu „ce-ar fi fost dacă”-uri cu o viteză care-ar trebui interzisă prin lege. Și intru eu în casă la V., și brusc se oprește războiul din mintea mea.
E cald. Muzică în surdină. Bradul e împodobit cu câteva globuri și luminițe – câteva, nu e plin ca o sorcovă J. Băiețelul ei face un puzzle în liniște, pe covor. Pe măsuță avem cafea caldă și vreo trei feluri de prăjiturele tradiționale al căror nume nu l-am știut vreodată. Stăm de vorbă, ne bem cafeaua, nu ne grăbim nicăieri. În sfârșit, e bine. E liniște. E tihnă. E hygge.

***

Acum, e drept că am eu o relație specială cu țările nordice, dar asta nu înseamnă că trebuie să te duci musai acolo ca să înveți să te bucuri de lucrurile mici sau să fii recunoscător pentru ce ai. Am primit și-o carte despre asta; e scrisă de o actriță daneză, Marie Tourell Søderberg, care spune așa: „(…) în esență, [hygge] nu este un concept danez, ci universal. Hygge este pentru toată lumea; indiferent cine ești, indiferent unde ești.”
Și continuă:

Ei bine, toate astea mi-a venit în minte pornind de la noile capsule de cafea inspirate din obiceiurile nordicilor. Mi s-a făcut dor. Am sunat-o pe C. Am căutat cartea despre hygge și mi-am luat răgaz, o după-amiază, să-mi reglez busola, să o îndrept spre nord și să-mi notez lucrurile alea care-mi aduc bucurie și tihnă. Sau, așa cum a făcut și Marie Tourell la începutul cărții sale, să spun ce e hygge pentru mine.

Cele trei sortimente de cafea Variations Nordic de la Nespresso de la care a pornit povestea asta sunt în ediție limitată de Sărbători: Black, Cloudberry Flavoured și Almond Cake Flavoured.

Variations Nordic Black e un lungo lejer, un mix de boabe de cafea Arabica din Africa și din America de Sud. E foarte bună simplă, dar, dacă îți place cafeaua cu lapte, prepară-ți un latte macchiato.

Mie mi se pare că Variations Nordic Cloudberry Flavoured e cea mai aromată dintre cele trei. Am aflat și de ce: cafeaua Livanto, care stă la baza acestui sortiment, a fost completată cu note dulci de gem de mure galbene, un soi care crește într-un climat foarte rece și care e apreciat în special de suedezi.

Și, în final, Variations Nordic Almond Cake conține notele sortimentului Livanto, la care se adaugă aromele fine de cremă de vanilie, frișcă și migdale, arome inspirate din desertul tradițional al norvegienilor numit kvaefjordkake. Ei spun că desertul ăsta e cel mai bun tort din lume: are multă cremă de vanilie și friscă, iar blatul conține migdale.

Aș vrea să vă uitați o clipă și la noile accesorii din gama Festive 2019. Sunt create de artista Louise Campbell – de altfel, ea semnează și designul capsulelor din această gamă – și inspirate de stilul de viață al locuitorilor din țările nordice, dar și de peisajele de acolo. Accesorii înseamnă două variante de travel mug (care-ți păstrează cafeaua caldă de-a lungul zilei), cești Pixie pentru cafea lungo sau espresso, un suport pentru capsulele de cafea șiii… noi sortimente de ciocolată. Toate, numai bune de făcut cadou de Moș Nicolae sau de Crăciun.

Și cafeaua, și accesoriile pot fi comandate online, pe www.nespresso.com, dar le găsești, desigur, și în punctele de vânzare: Nespresso Boutique Dorobanți, Nespresso Boutique Băneasa Shopping City, punctele de vânzare din Mega Mall și AFI din București și punctul de vânzare din VIVO!MALL Cluj-Napoca.

Nu uitați…
… să reciclați. Știu că vă bat la cap cu treaba asta de fiecare dată, dar mi se pare foarte important să avem grijă de mediu. Și respect brandurile care fac ceva în directia asta.
E foarte simplu să reciclezi: în București, capsulele de cafea folosite pot fi predate în orice punct de vânzare sau boutique Nespresso. În țară, ele sunt ridicate de curier, la fiecare comandă nouă de cafea.

The post Despre nord, despre cafea și despre cele 10 lucruri care îmi aduc bucurie și tihnă appeared first on Mara Coman.

A fost frig și gri și ceață – de altfel, cum nu se putea mai bine. Ha, nici nu-mi vine să cred că spun eu asta. Dar cred că aveam nevoie de frig și de gri și de ceață. Și de timp.

Sunt câțiva ani buni de când am fost ultima dată în Oslo – era tot în decembrie și atunci. Am păstrat în minte doar câteva străzi și câteva locuri, fără să mai știu cum să ajung la ele. Îmi aminteam perfect de ziua în care am fost la Operă și m-am plimbat pe acoperiș și am făcut multe poze – era ger, știu sigur, dar era soare. Îmi amintesc și de Champagnerie, locul în care am băut șampanie după ce, ei bine, băusem un Chateau Margaux într-un wine bar din Frogner. Și de cascadele din oraș, fără să mai am habar cum să ajung acolo. Și de fiord, și de castelul pe care mi se recomandase să-l vād. Doar că, ha, ha, nu l-am găsit și-am făcut cale-ntoarsă – mai ales că la Oslo, în decembrie, soarele apune la 3:30 pm și începi să te simți ca-n romanele polițiște scrise de nordici, mai ales că majoritatea străzilor sunt pustii.

Însă uitasem destul de multe încât să mă simt ca-ntr-un loc nou. Un oraș cu puține locuri familiare. O limbă din care nu înțeleg mai nimic – doar mulțumesc, noroc și pantaloni de trening :). Și prăjitură – deci m-am întors acasă cu patru cuvinte noi. Au fost zile în care nu știam unde sunt, în care mă plimbam pe străzile goale uităndu-mă pe Google Maps.

Știi cum e să te plimbi singur, în frig (cam zero grade, poate vreo două sub minus), pe niște străzi aproape pustii? E minunat. E liniștitor. E timp petrecut cu tine. Timp în care îți auzi gândurile. Pfff, problema e că nu întotdeauna vrei să le auzi. Și-atunci te ascunzi în ceață, chiar și de tine însuți.

A nins într-o zi și-mi intrau fulgii de zăpadă în ochi. Dar eram în locul ăsta senzațional, la Mathallen – lângă un parc, un râu, Universitatea de Arte și două cascade. Ningea întruna. Gri-ul orașului s-a transformat în alb, iar eu călcam pe zăpada aproape neatinsā. Ca într-un loc uitat de lume, într-un fantasy, într-o Narnia, într-o poveste în care poți să-ți aduci, imaginar, toate personajele care nu-s cu tine. Pozitive, negative, plus cele pe care încă nu știi unde să le încadrezi. Dar cine se grăbește?

The post Vacanta in Narnia appeared first on Mara Coman.