E pentru prima dată când am decis să nu vizitez orașe mari, ci să văd cum e viața în sate și orășele mici din Spania. Îmi imaginam zile însorite în locuri idilice, plaje sălbatice, restaurante mici, de familie. Am găsit toate astea, dar nu prea am găsit soare. Localnicii mi-au povestit că așa se întâmplă întotdeauna în săptămâna de dinaintea Paștelui: e vreme urâtă.

Lăsând ploaia la o parte, m-am întors foarte obosită fizic – n-a fost vacanță de relaxare, ci de mers mult și descoperit locuri – dar mult mai liniștită și relaxată la căpuț. 😊

M-aș întoarce? Cu siguranță.

Unde? Într-unul din cele cinci locuri de mai jos.

***Spuneți-mi care dintre ele vi se pare interesant (într-un comentariu, aici, pe blog) și puteți câștiga un espressor Tchibo Cafissimo pure+ de la Tchibo. Și cafea, bineînțeles.

Un orășel mic, undeva între Bilbao și San Sebastian, cu străduțe înguste, o catedrală superbă, impunătoare, și o plajă de poveste.

E drept că și hotelul nostru, amplasat pe plajă, a fost parte din magie. Vedeam Atlanticul din pat, dimineața auzeam valurile.

Undeva după prânz, la reflux, puteai să mergi pe jos până la o insuliță din apropiere. La prânz și seara aveam impresia că toți locuitorii din orășel au ieșit la terase și beau vin.

Cum mi se întâmplă în locurile în care mă simt foarte bine, m-am întrebat cum ar fi dacă ne-am muta în Lekeitio, dacă ne-ar plăcea să trăim acolo, dacă am avea un câine cu care să ieșim la plimbare în fiecare dimineață.

Deși am stat în Villanueva de Pria – un sat care e atât de frumos, că nu-mi venea să cred că e adevărat – , am mers cu mașina să vedem Luarca. Eu i-aș fi zis orășel, dar pare că e tot un sătuc: micuț, plin de farmec, cu port și far, multe restaurante și cafenele.

Toată lumea ne-a trimis să vizităm cimitirul. M-am mirat auzind asta, dar, când am ajuns în Luarca, am înțeles: cimitirul e undeva în vârf de munte, iar de acolo ai o priveliște panoramică, vezi întregul oraș. Singurul motiv pentru care n-am mers a fost că bătea un vânt extrem de puternic, abia mă puteam ține pe picioare.

Și să vă zic și despre plajă. Când ne-am cazat, proprietara casei ne-a spus că Playa de la Canal e cel mai aproape, deci am mers pe jos să o vedem. Era un drum de țară, totul verde în jur, dar n-aveam nici un fel de așteptări. Și apoi am găsit la bucățica asta de plajă ascunsă între stânci.

Din fericire, am ajuns acolo la reflux și am putut să cobor pe plajă.

Din nefericire, era frig și înnorat.

Am văzut foarte multe plaje de neuitat în nordul Spaniei, mi-e greu să aleg doar una sau două dintre ele. Dar mi-a rămas gândul la cea din Celorio, care se numește Palombina, pentru că e foarte întinsă – cel puțin la reflux.

Era după-amiază și erau mulți oameni care se plimbau, niște copii jucau fotbal… O atmosferă de vacanță, de relaxare, de stare de bine. Mi-am dorit să stau acolo, cu ei, să mă așez și să nu mă grăbesc nicăieri.

Aici a fost cu wow, ce frumoase sunt casele, ce frumos e portul, ce oraș drăguț. Cred că e genul de loc în care puteam să stăm vreo două zile, mai ales că e plin de restaurante, piațete și locuri de descoperit. Am avut senzația că am văzut doar o mică parte.

Și plaja! El Sablon are niște culori incredibile, mai ales într-o zi cu soare. Ca să nu mai zic că, în drum spre oraș, am mai găsit o plajă foarte mică, înconjurată de stânci.

Mi se pare superb să te trezești dimineața într-un astfel de oraș.

Probabil că n-am fi ajuns aici dacă Vasilescu n-ar fi văzut „Ultima noapte în Tremor”, un serial spaniol care n-a fost filmat în Tremor, ci în Puerto de Vega. Tot oraș mic, tot port, tot dragoste la prima vedere. Iar în Puerto de Vega n-am fost doar o dată: după ce am mâncat în prima seară la Sidredria Jorge, ne-am întors de încă două ori.

Înțeleg că aici locuiesc doar vreo 2000 de oameni, dar știu să se distreze. În prima zi în care am ajuns, erau toți în port. Unii, la terase, cu pahare de vin în mâini, alții adunați să vadă un spectacol de dans, alții cumpărând plăcinte sau bijuterii handmade de la târg. O poezie.

Și-acum, că v-am povestit despre aceste locuri, să trecem la lucruri serioase:

Puteți câștiga un espressor Tchibo Cafissimo pure+ și 60 de capsule de cafea. Aici, pe blog.

Cum?

Simplu: îmi spuneți în care dintre locurile de mai sus v-ar plăcea să mergeți.
Ideea e să faceți asta printr-un comentariu pe care îl lăsați pe blog.

E foarte important ca, atunci când publicați comentariul, să-mi lăsați o adresă de mail validă (care nu e publică), una pe care și o verificați – altfel n-o să vă pot anunța că ați câștigat.

Puteți face asta de acum până pe 14 mai.

Câștigătorul va fi extras prin tragere la sorți va primi, iar regulamentul concursului este aici. 

Acest premiu va ajunge la voi datorită prietenilor de la Tchibo care au fost alături de mine și de Vasilescu în road trip-ul din Spania. De altfel, e al treilea an în care călătorim cu Tchibo – cu espressorul în portbagaj și, cu termosurile noastre, peste tot.

UPDATE: Câștigătoarea este… Maria Ștefan! Felicitări!

N-am uitat nici că v-au plăcut și termosurile! Așa că intrați pe contul meu de Instagram: acolo puteți câștiga unul dintre cele 5 termosuri personalizate cu numele vostru.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Mara Coman (@maracoman)

Regulamentul concursului de pe Instagram este aici.

The post 5 locuri de văzut din nordul Spaniei și o surpriză appeared first on Mara Coman.