Că sunt cumpărate impulsiv, că nu-ți vin bine, că sunt măsuri nepotrivite, că nu se potrivesc cu nimic altceva din garderobă, că nu ai un stil bine definit, că nu sunt călcate, că nu au loc în dulap și ți-e greu să le vezi. Sau că, pur și simplu, sunt prea multe.
Nici măcar nu e nevoie să fie îndeplinite toate afirmațiile de mai sus ca să ai senzația că… n-ai haine. Chiar dacă pică dulapul pe tine.

În cazul meu, un lucru e clar: am prea multe. Și prea puțin spațiu.

E combinația mea safe. Că merg la întâlniri, la evenimente relaxate, de zi, la cumpărături sau ies la masă la prânz, trio-ul jeanși-tricou-sacou de mai sus e general valabil. Și un pic plictisitor uneori.

Pentru mine e o alegere comodă. Dar, dacă rămân la ea, ar trebui să iau o decizie legată de toate rochiile, cămășile, pantalonii și fustele din dulapul meu. Ori renunț la ele, ca măcar să am loc pentru hainele cu care chiar mă îmbrac, ori încep să le port.

Având în vedere că sunt cumpărate de mine și că îmi și plac, am decis să le port. Și abia apoi, dacă nu mă simt bine în ele, să îmi simplific garderoba.

Totul a pornit de la o discuție cu prietenii de la Milka, care m-au întrebat dacă aș vrea să-mi creez patru ținute inspirate de patru sortimente de ciocolată.

Cum eu aveam deja în minte să port și altceva în afara combinației safe despre care tocmai v-am povestit, ideea celor de la Milka a venit la momentul potrivit.

Doar că eu am complicat-o puțin, ca să simt că e cu adevărat o provocare. Am mai adăugat niște reguli:

• Să nu cumpăr nimic nou, ci să mă bucur de hainele și accesoriile pe care le am deja;
  +
• Să am, în fiecare ținută, ceva ce am purtat rar sau deloc.

Cu ce credeți voi că am început? Cu ciocolata. Sincer, habar nu aveam că există atât de multe sortimente Milka – deși pun pariu că Ioana și Maria erau la curent cu acest aspect.

După lungi și foarte dificile deliberări, am ales cele patru sortimente: Milka aerată cu lapte alpin, care m-a făcut să visez la cerul albastru, fără nori, dintr-o zi frumoasă de vară; Milka cu alune întregi, care mi-a amintit de grădina casei în care am copilărit; Milka TUC, pentru că e o combinație și delicioasă, și curajoasă; și Milka ciocolată albă cu Oreo, pentru că nu o gustasem și mi s-a părut o super idee.

Apoi mi-am deschis dulapul și am selectat acele haine pe care ne-am neglijat.

Ați făcut vreodată asta?

Serios, e un exercițiu care merită pus în practică. Știm  cu toții că avem și niște haine pe care nu le prea purtăm, dar nu ne dăm seama cât sunt de multe decât dacă le punem la un loc.

Chiar insist să încercați pentru că știu ce șoc am avut eu.
Eram convinsă că-mi va fi greu să îmi aleg patru ținute, că n-o să am destule haine care să corespundă criteriilor de mai sus.

Însă mi-am dat seama că evit să port aproape jumătate din hainele pe care le am. Și vorbesc doar despre cele care îmi plac și au și măsura potrivită.

A fost un fel de reality check pentru mine, un moment în care chiar m-am gândit că trebuie să fiu mai atentă când vreau să-mi cumpăr încă o bluză, o cămașă, o pereche de jeanși.
Și că, atunci când simt nevoia să port ceva nou, pot face asta foarte simplu și gratis: e de ajuns să mă uit atent în dulap.

Din capitolul celor pe care nu le-am purtat niciodată – și care aveau încă etichetă – am ales o rochie-cămașă bleu, o pereche de pantaloni albi cu broderie spartă, un tricou alb cu decupaje, un top asimetric negru.

Le-am combinat cu câteva pe care le-am îmbrăcat o singură dată sau doar la niște fotografii: o fustă-pantalon, un tricou cu cactus din paiete, o fustă plisată aurie, un sacou și niște stiletto. Aici intră și șoseteșe😉.
Da, probabil că nu vă așteptați la asta, dar eu am o colecție de șosete crazy care stă în sertar.

În primul rând, mi-au plăcut ținutele și m-am simțit bine în ele. Am avut ceva dubii doar la outfit-ul cu fustă-pantalon și asta pentru că nu trăim într-un oraș și în niște vremuri în care să mă simt în siguranță în fustă scurtă. Deci m-am gândit bine unde și cu cine merg îmbrăcată așa.

Însă, pe lângă partea asta drăguță, cu stylingul, am avut și ceva de reflectat. Mi-am propus să fiu mai atentă la ce cumpăr și să port, chiar să port ce am deja.
Nu e o decizie luată dintr-un moft, ci reprezintă o dovadă de respect pentru munca mea și pentru banii pe care i-am investit în haine.

Mai mult, să folosești hainele (și nu numai, ci orice alte obiecte) pe care le ai deja se traduce printre-un act de sustenabilitate. Și, desigur, e opusul risipei.

În final, trebuie să recunosc: nu m-am gândit niciodată că un proiect care implică câteva sortimente de ciocolată delicioasă de la Milka îmi va oferi o perspectivă diferită nu doar a felului în care mă îmbrac, ci mă va face să fiu mai conștientă asupra felului în care îmi cheltuiesc banii și a risipei nevăzute care stătea ascunsă, bine mersi, la mine în dulap.

1. Cea cu pantalonii cu broderie spartă, cărora nici măcar nu le dădusem jos eticheta:

2. Outfit-ul criticat de Ioana și Maria:

3. Look-ul cu rochia-cămașă pe care nu o purtasem niciodată:

4. Ținuta cu fusta din denim și tricoul cu cactus:

Acest articol este susținut de Milka și face parte din campania “Același gust delicios într-o varietate de sortimente”.

Foto principală: Hans Isaacson / Unsplash.
Foto și video: Anya Dimitrov.

The post N-am cu ce să mă îmbrac appeared first on Mara Coman.

Să nu vă faceți o impresie greșită despre mine: și eu mă enervez când cineva îmi răspunde în doi peri. Cel mai des mă scoate din sărite răutatea gratuită, fără nici o miză, față de niște oameni vulnerabili.

De exemplu, la spital. Într-unul dintre spitalele bucureștene în care am tot fost cu tata e un paznic care țipă la toată lumea.

Îl știu de mulți ani, deci nu putem zice că a avut o zi proastă. Nici medicii, nici asistentele nu vorbesc urât; doar el. Abia intrasem când a și început să urle că n-avem voie să așteptăm decât în picioare, pe scări. Nici măcar nu încălcasem regula, doar că mai aveam de făcut câțiva pași până să ajungem la scările alea.

O altă amintire similară e mai veche, de când eram însărcinată în vreo șapte luni.
Mergeam la birou cu autobuzul când un domn în vârstă a început să mă certe că stau lângă ușă, deși i-am spus că urma să cobor la prima stație. În replică, m-a imitat, strâmbându-se ca un copil.

Dar nu, nu mințisem: am coborât la prima. Stăteam aproape de ușă și pentru că era mai liber și, instinctual, mă protejam. Mi-era teamă să nu mă lovească cineva – mai ales că aveam ditamai burta.

Ceva mai recent, la poarta de îmbarcare, i-am spus politicos unui domn că stau și eu la aceeași coadă. Probabil considerase că sunt invizibilă: eram și femeie, și singură.
S-a scandalizat și mi-a adresat diverse vorbe (lucruri pe care nu le-ar fi spus niciodată dacă aș fi fost însoțită de un bărbat).

Recunosc: m-am înfuriat în toate aceste situații

Instinctul îmi spunea să răspund la fel. Să ridic tonul și să-i spun paznicului din spital că nu-i normal să urle fără nici un motiv la un om bolnav care mai are și peste 80 de ani. Cu atât mai puțin să-l trimită să aștepte în picioare, pe scări.

Aș fi vrut să-i explic domnului din autobuz că vârsta nu-i un motiv pentru a-i vorbi urât unei femei însărcinate care nu greșise cu nimic. Că mai degrabă ar fi putut s-o întrebe dacă are nevoie de ajutor. Sau dacă vrea să stea jos. Sau măcar s-o ignore.

Așa cum fi vrut să-i spun pasagerului din aeroport că statul la rând e una din regulile de bun-simț de bază.

Cu toate astea, n-am țipat și n-am vorbit urât în nici unul dintre cazurile de mai sus. În primul rând mi-am dat seama că nu aș ajunge nicăieri, ci doar aș isca o ceartă în toată regula.

Le-am spus, în schimb – încercând să nu am nici măcar o urmă de ironie în glas – că le mulțumesc pentru amabilitate.

Așa cum vă imaginați probabil, nici unul dintre cei trei nu s-a așteptat la un astfel de răspuns. N-am primit scuze (nici nu mă așteptam), dar am reușit să nu pornesc o ceartă.
Să nu-mi stric mie dispoziția și, mai mult, să nu fiu la fel de agresivă, să nu torn gaz pe foc.

Tind să cred că dacă aș face asta mai des – de fapt, dacă NOI toți am face asta mai des, n-ar mai fi atâta lipsă de politețe, de empatie, de bunătate.
Poate că, dacă am reuși să ne controlăm și să răspundem răutăților cu blândețe, cu tandrețe, oamenii nu s-ar mai certa peste tot. În Parlament, în talk-show-uri, în social media, în autobuz.

Sunt atâtea gesturi mici care ne fac fericiți; de ce să nu le folosim?

• Dacă admiri rochia unei necunoscute din autobuz, spune-i.
• Dacă n-ai sunat o prietenă de mult, pune mâna pe telefon.
• Dacă vezi pe cineva care are doar câteva produse în coșul de cumpărături, dă-i voie să plătească înaintea ta.
• Dacă cineva se grăbește și nu are cartelă de metrou, oferă-i o călătorie.
• Dacă vezi un începător în trafic, dă-i voie să intre în coloană.
• Dacă mergi spre o întâlnire cu o colegă, cumpără-i o ciocolată.

Poate că toate astea reprezintă doar o picătură într-un ocean. Dar schimbarea e, în primul rând, la noi. Un gest frumos ne face ziua mai frumoasă. Și, foarte probabil, are efect similar și pentru ceilalți.

Nu întâmplător am încheiat lista exemplelor de gesturi frumoase cu ciocolata, ci pentru că ideea de a scrie un articol despre bunătate, blândețe, tandrețe a venit de la Milka.

În martie, Milka ne îndeamnă să răspundem cu tandrețe în cât mai multe ocazii.
Eu cred că și simplul fapt că ne gândim la asta, la felul în care reacționăm în diverse situații, va schimba ceva. În bine.

Milka vine și cu un concurs pentru cei care iubesc ciocolata: cumpărați produse Milka în valoare de minimum 14 lei, înregistrați bonul pe cuvintetandre.milka.ro și puteți câștiga o mașină Toyota Yaris Cross Hybrid, 1 Iphone 15 Pro sau o imprimantă portabilă Canon.

În campanie participă o gamă variată de produse – tablete de ciocolată, biscuiți, prăjituri, praline Milka. Găsiți întreaga lista consultând regulamentul disponibil pe site. Vă spun doar atât: biscuiții Milka Choco Sensations sunt preferații noștri. A trebuit să negociez cu fetele să nu-i mănânce chiar pe toți :).

Foto principală: Almos Bechtold / Unsplash

Acest articol face parte dintr-un proiect Milka despre bunătate și blândețe.

*

Colegele mele din #ACinceaPutere au și ele niște povești interesante pe aceeași temă.

• Cristina Stănciulescu
• Diana Cosmin
• Noemi Meilman
• Ana Bîtu

#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când au ceva de spus.

***

The post Ați încercat vreodată să le zâmbiți celor care vă vorbesc urât? appeared first on Mara Coman.