Road trip: 7 zile în România

Mara — Sat, 18 Jun 2022 17:06:22 +0000

Mai mult, vor urma și niște experiențe pentru care îmi va trebui ceva curaj. Încă nu știu dacă am sau nu :), dar o să decid la momentul potrivit și-o să vă povestesc și vouă. Dar să încep cu începutul, și anume cu ce caut eu aici.

În primăvară m-a sunat Mircea Meșter și mi-a propus să merg în acest tur, în parteneriat cu Volvo și Michelin. Era atât de încântat și-mi tot dădea detalii despre unde o să mergem și ce-o să facem, iar eu nu știam cum să-l întrerup și să-l refuz frumos: am permisul expirat și n-am condus de ceva vreme. (Apropo, trebuie să rezolv asta cât mai curând, poate mă împinge cineva de la spate.).

Ca să n-o mai lungesc, norocul a fost de partea mea. În primul rând, pentru că Meșter știa că permisul meu de conducere stă neatins în portofel. Dar avea o soluție: în fiecare mașină urmau să fie doi oameni, așa că m-am instalat frumușel în dreapta lui Vasilescu.

Din grup nostru fac parte mulți jurnaliști specializați în auto, majoritatea bărbați – cu excepția Cristianei, care e pilot de raliu. Astfel, sunt singura care va avea mai degrabă o perspectivă lifestyle asupra turului, cu mai puține date tehnice.

Voi scrie despre experiența de a călători cu Volvo prin țară, despre mașinile cu care mergem (din perspectiva celui care stă în dreapta) și despre locurile în care ajungem.

Din tot grupul, doar eu nu conduc. Sincer, mi-e un pic ciudă, dar există și avantaje: sunt și singura care poate să bea prosecco la prânz.

default

Prima oprire

A fost la Crama Apogeum, la Gura Vadului, în Prahova. Nu mai fusesem niciodată acolo și nu aveam cine știe ce așteptări – conform programului, urma să luăm un brunch. Care a fost un prânz delicios în toată regula.

Conacul Apogeum, însă, m-a impresionat de cum am ajuns. Când am intrat, m-am oprit în hol, să admir candelabrele, masa așezată strategic, lângă fereasta pe care se vede via.

Clădirea este cea a fostului conac de la Tohani, una dintre reședințele Principelui Nicolae, fratele Regelui Carol al II-lea. Principele a locuit aici o perioadă cu soția sa, Ioana Doletti, fiica lui Iorgu Dumitrescu din Tohani. În conac sunt o mulțime de potrete cu cei doi, dar și pagina originală din registrul de stare civilă, în care apar semnăturile mirilor.

Conacul a fost redenumit Apogeum, după numele cramei unde se produce unul dintre cele mai bune soiuri de Fetească Neagră.

Experiența de la glamping

Locul arată fabulos – știu că vedeți deja asta în poze, dar când am ajuns acolo mă uitam în jur și mă tot minunam că e atâââât de frumos. Se cheamă The Grand Prestige Igloo și e undeva în Buzău, în Gura Teghii.

Corturile sunt mari și încăpătoare, lângă pădure, e multă verdeață și nu se aud decât păsărele și, din când în când, câte un câine. Am găsit tufe întregi de fragi, iar la cină am mâncat afară, lângă focul de tabără. Am dormit neîntoarsă, sub cea mai groasă plapumă și m-am trezit la lumina soarelui de vară.

Sicer, am tot văzut poze de la glamping din diverse locuri și chiar voiam să mai merg. Am avut o singură experiență de genul ăsta, a fost totul bine, dar era iarnă și zăpadă. Și mai voiam. Nu știu dacă glampingul e chiar pentru toată lumea, dar eu m-am simțit super bine, nu exagerez deloc.

De altfel, toată zona e superbă. A doua zi dimineață am mers pe jos vreo patru kilometri, până la Green Camp, locul unde ne aștepta o aventură: urcare pe Via Ferrata și coborâre pe tiroliană. De altfel, acum, când scriu, sunt fix aici, îi aștept cuminte pe curajoșii care s-au dus să se bucure de experiență.

Sunt grupuri de câte cinci persoane, toți coboară super încântați și mă simt un pic aiurea că sunt singura fricoasă ascunsă în spatele laptopului. Așa e viața când ți-e teamă de înălțime și nu știi cum să treci peste asta.

Mașina din prima zi

A fost ziua cu XC40 electric, o mașină superbă, silențioasă și încăpătoare, care parcă alunecă pe șosea.

Cum îmi doresc și eu o mașină electrică, am fost atentă la ce face și ce poate acest model de Volvo. Poate mult, pentru că are 408 cai putere – clar eu n-am nevoie de atât, însă tare mi-a plăcut cum merge pe pilot automat.
Pe autostradă, setată la maximum 130 km/h, mașina știe când e trafic în față și frânează singură. Dacă vrei să depășești și semnalizezi, accelerează. Știe și să se mențină pe mijlocul benzii. Nu că ai avea nevoie prea des de asta, că nu e recomandat să iei mâinile de pe volan (chiar te avertizează sonor, în caz că adormi), dar te simți în siguranță într-o mașină așa deșteaptă.

Din București până în Buzău, la Gura Teghii, am făcut vreo 150 de kilometri. Când am ajuns, consumasem 54% din baterie – și vorbim de condus fix cum a vrut Vasilescu, fără să se streseze să salveze bateria sau să conducă într-un anumit fel. A povestit el aici mai multe și despre mașină, și despre cât de fun e pentru mine când apasă mai tare pe accelerație.

Altfel, m-am simțit super comod, e o mașină încăpătoare, cu portbagaj generos (da, trollerul meu era cel mai mare din grup) și mai și arată foarte bine. Nu mai zic de monitorul mare, camere, senzori, you name it.

Acum nu știu cum vor fi celelalte mașini, care-o să-mi placă cel mai mult, dar presimt că experiențele următoare vor fi cam la același nivel. Vă țin la curent.

Foto: Ciprian Mihai / Autocritica. Și câteva sunt ale mele (dar se vede clar care, alea mai puțin profi 🙂 )

Pentru mai multe idei și momente surprinse în fiecare zi, urmărește-mă pe Instagram, @maracoman

The post Road trip: 7 zile în România appeared first on Mara Coman.

michelin Archives - Mara Coman

Road trip: 7 zile în România