… de cafenelele și braseriile cu scaunele întoarse spre stradă. La care sunt mereu mulți oameni (nu doar turiști), indiferent de oră. M-am întrebat de multe ori cine sunt ei și cu ce se ocupă.
… de măsuțele mici și înghesuite, în așa fel încât, la Paris, nu poți să mănânci niciodată singur.
… de bulevardele atât de întinse și podurile peste Sena. De toate lacătele încuiate de îndrăgostiți.
… de desenatorii de la colț de stradă și de anticarii care vând, printre altele, și reviste Marie Claire foarte vechi.
… de librării. Ah, cât îmi plac librăriile pariziene! Aș sta în ele ore întregi. Într-un an am plecat acasă cu o mulțime de cărți și albume – chiar am sunat la Air France să aflu dacă limita de bagaj e 20 kg sau 23kg. Era 23 și era important 🙂
… de vitrinele superbe, care au o idee în spate și care mă surprind de fiecare dată.
… de magazinele de lux unde ești bine-primit chiar și când porți bascheți și unde poți să probezi câte lucruri ai chef, fără să simți că vânzătoarea abia așteaptă să ieși (deși poate chiar așa e!)
… de cofetăriile și patiseriile care îmi lasă gura apă. Pot să intru în 90% din cofetăriile din București fără să mă impresioneze vreun dulce. Însă aș cumpăra tooot din cofetăriile pariziene.
… de croisante și de cafe creme. Și de baghete.
… de sorbet Berthillon – preferatul meu e cel de zmeură.
… de dezamăgirea chelnerului atunci când îi spun că vreau friptură de vită, dar că nu, nu o pot mânca în sânge. Nici măcar n-o pot privi.
… de micile restaurante japoneze, unde merg să mănânc sushi, și mă chinui uneori să mă înțeleg cu cei de acolo, care nu vorbesc nici engleză, nici franceză – iar japoneză nu știu eu chiar deloc 🙂
… de felul în care, după două zile, mi se pare că știu să spun câte ceva în franceză. Așa încep fraza în franceză și o termin în engleză.
… de șansonetele cântate la metrou.
… de târgurile de vechituri prin care poți găsi comori dacă ești în Paris în vreo duminică dimineața.
… de magazinele întregi de ceaiuri, din care mi-e greu mereu să aleg. Deși nu beau ceai atât de des, iar preferatul meu e, oricum, același sortiment de câțiva ani.
… de ploaia rece din mijlocul verii, care parcă mă ia mereu prin surprindere.

Bine, acum plouă zdravăn și acasă, avem vreme pariziană 🙂

The post Paris – Mi-a fost dor, dar n-am știut appeared first on Mara Coman.