Cand prietena mea din Oslo mi-a spus ca, daca ajung la Mathallen (un loc cu specialitati culinare norvegiene, de la branza, somon, jambon la ceai si cafea) si apoi merg pe langa rau, o sa gasesc doua cascade, am crezut ca glumeste. Dar dupa ce am gasit fiordul si padurea in oras (si nu langa, ci la distanta de mers pe jos), m-am infofolit zdravan si am plecat sa caut cascadele de langa raul Akerselva. Pe prima am gasit-o langa universitatea de arte si podul cu lacate (nu doar in Paris, pe Pont des Arts, ci in mai multe orase din lume indragostitii pun lacate pe poduri). Un pic mai sus, dupa ce mai treci pe niste poduri, gasesti cascada din fotografie, de llanga Molla. N-am putut sa nu ma intreb cum ar fi sa locuiesti acolo si cum e sa ai vederea asta din balcon.

Plimbarea pe langa rau a fost relaxanta chiar si intr-o zi racoroasa. Eram singura, asa ca m-am bucurat de culorile tomnatice si de cladirile din caramida rosie. M-am intalnit cu putini oameni – cativa faceau jogging. Zona asta a orasului pare cumva incremenita, inghetata, are un pic de mister si imi aminteste de romanele scrise de autori nordici. Va las cu fotografiile si cu linistea din locul unde se aude doar cum cade apa.

The post Orasul cu cascade appeared first on Mara Coman.

Prima data am fost la Oslo acum cativa ani, in luna mai – un mai neasteptat de insorit si calduros. Imi amintesc cum eu, care urasc sa ma trezesc devreme, deschideam ochii inca de la ora 4 dimineata, pentru ca se lumina afara. La 10 seara inca mai era lumina. Acum am parte de ceva total opus: pe la 3 dupa-amiaza soarele paleste, iar la 4 dupa-amiaza e bezna. E iarna la Oslo, dar deocamdata e o iarna frumoasa. Ieri, cand am plecat, ningea in Romania, iar la Oslo era soare si vreo 5 grade cu plus. A fost o surpriza placuta, mai ales ca in geamantanul meu erau cele mai groase pulovere, sosete, manusi – garderoba de iarna grea.

Azi am mers mult pe jos, m-am dus pana la fiord, am facut cativa pasi prin padure (ce ciudat sa ai padurea in oras!), pana la castelul Oscar (Oscarshall). M-am infofolit bine (ca bate vantul, e nevoie de haine groase!) si am facut poze ca un mic japonez. Mi-am amintit de zilele in care am ceva de facut in Bucuresti, in vreun mall, la 2 sau la 3 dupa-amiaza, zilele alea in care e trafic, n-ai unde sa parchezi si, cand ajungi in final in mall, te intrebi cum de toata lumea e acolo, de parca nu munceste nimeni din orasul ala! Ei bine, azi, in drumul meu prin Oslo, m-am intrebat unde sunt oamenii astia. OK, inteleg ca pot fi acasa, in restaurante sau la birou. Dar daca e asa, cum ajung acolo? Se teleporteaza? Pentru ca nu e trafic si autobuzele nu sunt aglomerate. Am mers pe jos cu harta in brate si a trebuit sa ma descurc singura pentru ca, atunci cand as fi vrut sa intreb pe cineva incotro sa apuc, n-am avut pe cine.

La intoarcere am luat autobuzul si mi s-a confirmat inca o data ca sunt intr-unul din cele mai scumpe orase: o calatorie costa 30 de coroane norvegiene, adica 16 lei – cat un drum cu taxiul in Bucuresti.

Va las sa va uitati la fotografiile de pe langa fiord (chiar daca pare ca au fost facute undeva intr-o padure din afara orasului) si va mai zic doar ca merita sa veniti la Oslo, chiar si iarna. Cel putin acum, inainte de Craciun, orasul asta e decorat ca-n basme.

The post Primele impresii din Oslo appeared first on Mara Coman.