Când am vorbit cu Ioana și Maria despre vaccinul anti-HPV, au protestat. Nu din cauza vaccinului în sine, ci pentru că le era teamă de înțepătură.

Poate că n-ar fi trebuit, dar reacția lor m-a surprins puțin. Fetele mele au mai făcut diverse vaccinuri și injecții; sigur că nu e ceva plăcut – nici mie nu-mi plac înțepăturile! – dar, de când au crescut, nu prea au mai comentat pe subiectul ăsta.
Așa că le-am amintit că e ceva ce durează doar câteva secunde, e mai degrabă o jenă decât durere, iar eu voi fi acolo să le țin în brațe.

Așa că, după toate asigurările de mai sus, am vrut să le explic de ce e important vaccinul ăsta.

Am vrut să știe că nu e un moft și că înțepătura aia de care le e teamă le poate salva viața. Că aceste două doze de vaccin luptă împotriva unui virus care cauzează câteva tipuri de cancer. Că sunt situații în care face diferența dintre viață și moarte.

Le-am mai spus că suntem norocoși că trăim într-o perioadă în care s-au descoperit medicamente, modalități de tratament și vaccinuri care ne protejează de niște boli foarte grave. Cu niște ani în urmă, oamenii nu aveau acces la ele și nu se puteau însănătoși.

Deși era clar din discursul meu că nu e o situație în care au de ales, mi-au spus că, dacă e vorba de ceva atât de important, merită să fie înțepate.

Am zâmbit.

Și-apoi mi s-au umplut ochii de lacrimi când Maria m-a întrebat:

– Dacă s-ar fi descoperit mai devreme, am fi cunoscut-o și noi pe bunica?

Mi-am pierdut mama din cauza cancerului, dar nu, n-a fost o formă provocată de HPV. Mi-am amintit însă de disperarea pe care am simțit-o în momentul în care medicul m-a privit în ochi și mi-a zis că nu se mai poate face nimic.

M-am dus acasă și-am început să dau telefoane, să cer părerile altor medici, să caut studii clinice, tratamente care sunt încă în perioada de testare.

Aș fi făcut orice.

Aș fi vrut ca știința să avanseze cu viteza luminii, să descopere cineva un medicament sau un tratament-minune, să o salvez pe mama și apoi să mă trezesc din acest coșmar.

Dar n-am avut nici o putere. 

Cei care au pierdut un om apropiat din cauza unei boli grave înțeleg deznădejdea care te cuprinde când îți dai seama că pur și simplu nu mai există nici o soluție. Nici un tratament. Nimic.

Este cazul cancerului de col uterin care poate fi prevenit prin vaccinare. De altfel, vaccinul anti-HPV ne protejează de câteva tipuri de cancere, cele de care este responsabil HPV. Mi se pare extraordinar că un vaccin – sau, cum ar zice fetele mele, o înțepătură – ne ține la distanță de o boală atât de gravă.

Și când spun că este gravă, nu e vreo figură de stil: avem cele mai multe cazuri din Uniunea Europeană. În România, aproape 3400 de femei se îmbolnăvesc anual de cancer de col uterin și mai mult de jumătate din ele își pierd viața din cauza lui.

Asta înseamnă că, în fiecare zi, sunt diagnosticate în jur de 9 femei. 4 sau 5 dintre ele nu vor supraviețui.

Da, este o tragedie.

Am scris nu demult că Ioana și Maria au făcut vaccinul anti-HPV care, începând din decembrie 2023, este gratuit nu doar pentru fetele și între 11 și 18 ani, ci și pentru băieții din această grupă de vârstă.

Tot din decembrie, vaccinul este compensat cu 50% pentru femeile între 19 și 45 de ani. Asta pentru că studiile au arătat că este eficient și pentru femeile adulte – iar acesta mi se pare un lucru foarte important.

Multe dintre femeile care au acum peste 18 ani nu au avut șansa să se vaccineze în adolescență, dar nu e târziu. Nu contează nici dacă au fost sau sunt infectate cu o formă de HPV – există peste 100 de tulpini ale virusului. Indiferent dacă au avut una sau două, mai sunt câteva zeci de tulpini de care pot să se protejeze.

E unul dintre acele lucruri care chiar nu trebuie amânate. Mergeți la doctor și faceți analizele anuale, inclusiv testul Papanicolau, pentru că așa puteți afla la timp dacă vă confruntați cu cancerul de col uterin sau cu altă boală gravă.

Poate vă gândiți că nu vi se poate întâmpla vouă, dar e important să știți cu certitudine că sunteți bine. Mai ales că acest timp de cancer face ravagii chiar și la femeile tinere: este al doilea cel mai frecvent în rândul femeilor cu vârsta de 15-44 ani.

Un diagnostic pus la timp vă poate salva viața: există acum tratamente variate, inclusiv imunoterapia – o descoperire mai nouă care, practic, ajută sistemul imunitar și celulele sănătoase să lupte împotriva celor bolnave.

Asta i-am răspuns și fiicei mele, când m-a întrebat de bunica. I-am spus că da, ar fi cunoscut-o, dacă bunica și-ar fi descoperit boala mai devreme.

***Material realizat în cadrul campaniei „Hotărăște pentru viitor”, campanie națională de promovare a programului de vaccinare anti-HPV, susținută de organizația Mame pentru mame în parteneriat cu MSD România.

Colegele mele din #ACinceaPutere și-au exprimat și ele punctul de vedere e pe aceeași temă.

• Cristina Stănciulescu
• Diana Cosmin
• Noemi Meilman
• Ana Bîtu

#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când au ceva de spus.

***

The post Ce le-am răspuns fiicelor mele… appeared first on Mara Coman.