Nu demult, am scris un articol despre homeopatie și beneficiile ei – pentru că noi folosim, la recomandarea doctorului, și medicamente alopate, și homeopate. Unii dintre voi mi-ați scris că procedați la fel sau ce vă ajută pe voi.

Mulți ați menționat ceaiuri și tot felul de produse naturiste. N-am nimic împotriva lor (cât timp rămânem cu picioarele pe pământ și nu pretindem să vindecăm cancerul cu pătrunjel). Și mie îmi trece durerea de gât cu ceai fierbinte cu miere și lămâie (deși am citit că lămâia n-ar fi, de fapt, indicată când e gâtul iritat… dar mie-mi trece!).

De ce am revenit pe subiect?

E un lucru pe care vreau să-l menționez, și anume că aceste remedii – ceaiuri, legume, fructe – nu sunt medicamente.
Le folosim, ajută în anumite cazuri, dar ele rămân fructe, legume, tincturi, ceaiuri.
Medicamentele (fie ele obținute din plante sau nu) respectă anumite standarde, au studii, cercetări și sunt înscrise în mod obligatoriu la Agenția Națională a Medicamentului.

În articolul meu, scriam despre medicamente homeopate.

Din comentariile voastre mi-am dat seama cât de ușor e să confunzi remediile din plante cu medicamentele care conțin extracte naturale. De fapt, acesta e unul dintre miturile legate de homeopatie: că medicamentele homeopate sunt (doar) din plante. Sau, mai degrabă, invers: că medicamentele care conțin extracte naturale sunt homeopate.

Am citit, m-am informat și am aflat că nu e deloc așa.

Prima parte am lămurit-o deja: ceaiurile sunt ceaiuri, usturoiul are proprietățile lui, dar rămâne o legumă, iar lămâia care-mi liniștește mie durerea de gât e un fruct. Nu sunt medicamente, nu avem nevoie de rețetă pentru ele, nu sunt mereu recomandate de medic, dar au efecte benefice.

Există, desigur, medicamente care conțin extracte plante în diverse procente. Chiar și unele care conțin doar extracte din plante – dar asta nu le face homeopate.

În homeopatie, substanța de bază (vegetală, animală sau minerală) este dinamizată și folosită în doze foarte mici. De aici și expresia populară „doză homeopatică” de care sigur ați auzit.

Unul din avantajele dozelor mici din homeopatie” – spune Ioana Mușetescu, medic de familie – „este acela că se administrează doza minimă la care pacientul răspunde.”

 

E dificil de explicat în doar câteva rânduri, dar ideea principală e că substanța care provoacă anumite simptome la o persoană sănătoasă poate să trateze aceleași simptome la o persoană bolnavă – când e administrată în doze foarte mici.

Tot pare ușor încurcată explicația asta.

Cred că cel mai bun exemplu e cu ceapa: plângem și lăcrimăm când tăiem o ceapă, nu-i așa? Însă, când suntem răciți (sau avem o viroză, ca să mă exprim ca doctorița mea) și avem aceleași simptome, în homeopatie se recomandă și un medicament care conține (și) extract de ceapă, însă în doze foarte mici. Practic, tratezi simptomele cu substanța care, de fapt, le-ar putea provoca.

Homeopatia se bazează pe două idei de bază:

2. Principiul similitudinii: o substanță care, în cantități mari, poate provoca anumite simptome la o persoană sănătoasă, poate fi folosită — în cantități foarte mici — pentru a trata simptome asemănătoare la o persoană bolnavă.
3. Doza foarte mică (infinitezimală): remediile homeopate sunt diluate până când doza rezultată este considerată suficientă pentru a stimula capacitatea naturală de vindecare a organismului.

Mai mult, medicamentele homeopate nu conțin doar plante, ci și substanțe de origine animală (venin de șarpe, albine, cerneală de sepie, calcar de stridii ) și de origine minerală sau chimică (grafit, sulf etc.).

Da și nu.

Cred că au importanță pentru că e bine să știm cum și cu ce ne tratăm, să înțelegem ce medicamente funcționează pentru fiecare dintre noi.

Aș spune și că nu contează foarte mult, pentru că, de exemplu, când fetele mele erau răcite și primeam o rețetă de la medic, nu ținea să-mi spună neapărat că siropul de tuse e homeopat și că pastilele pentru febră sunt alopate.
Nici eu n-am întrebat asta neapărat: mi se părea mai important că sunt recomandate de doctor și că funcționează.

Foto: Unsplash +.

The post Natural nu înseamnă întotdeauna eficient appeared first on Mara Coman.

Simt nevoia să încep cu un disclaimer: folosesc atât medicamente clasice, alopate, cât și homeopate.
Nu cred că se exclud unele pe altele, ci că se completează. Multă vreme nici nu m-a interesat neapărat din ce categorie fac parte, ci mai degrabă ce conțin și ce efecte au.

Prin textul de mai jos nu vreau să vă conving că sunt tratamente mai bune decât altele. Vreau doar să vă spun că, pe lângă binecunoscutele paracetamol și vitamina C, din sertarul meu cu medicamente nu lipsesc unele homeopate, care m-au ajutat de-a lungul timpului.

Și, pentru că eu nu sunt doctor, vă rog să vă întrebați medicul înainte de a le cumpăra, așa cum am făcut și eu. El vă cunoaște istoricul personal, nevoile, eventualele alergii și intoleranțe, și vă poate sfătui cel mai bine.

La rândul meu, am fost atentă când am decis să scriu pe subiectul ăsta: vorbesc doar despre medicamente recomandate pentru probleme minore, care apar ocazional. Dacă ar fi afecțiuni serioase, nu mi-aș permite să am vreo părere, ci aș vorbi cu un specialist. Mai mult, veți vedea că nu menționez denumirea lor, ci doar câteva ingrediente – tocmai ca să nu le cumpărați fără a cere, cel puțin, sfatul unui farmacist.

Gata, acum, că mi-am luat toate precauțiile necesare, să începem 😊.

Noi îl folosim cel mai des în combinația lovitură + vânătaie. Nu știu cum facem, dar și eu, și fetele, reușim să ne împiedicăm de colțurile de prin casă mai des decât ne-am dori. Și atunci punem rapid arnică. Dacă nu e cu sânge, desigur!

E un remediu pe care-l folosim și când avem dureri musculare sau când pe noi, adulții, ne deranjează vreo încheietură. Din cauza vremii (doar nu a vârstei, nuuuu!).

Geluri cu arnică sunt diverse, dar eu prefer unul cu concentrație mare, din plante proaspete.

Din fericire, cu înțepăturile de insecte n-am prea avut probleme – cu excepția zilelor de vară când țânțarii își fac de cap în orașul nostru minunat.

Dar mici arsuri avem mereu, mai ales de când gătesc și fetele. Deși am atâtea grill-uri și aparate multicooker, tot reușesc să pun mâna în locuri fierbinți 😊. Da, formularea e intenționată, că trebuie să mai și zâmbim – însă chiar mă refer la sensul propriu: oale, tigăi și alte vase care ard.

Deși superficiale, problema cu aceste mici arsuri nu se rezumă doar la riscul de infecție. Mai și usturăăă! Pe cât sunt de mici, pe atât ustură de tare.  Așa că punem repede un unguent cu sunătoare plantă proaspătă, gălbenele tot din plantă proaspătă și coada șoricelului – așa știu sigur că rana nu se infectează, se cicatrizează ușor și nu mai doare.

Sunt convinsă că există diverse forme de medicamente homeopate pentru răceli, dar eu le știu pe cele sub formă de granule. Sunt mici, dulci și îmbunătățesc starea generală.

Apelez la ele imediat ce simt că aș putea să răcesc și, uneori, preventiv, când una dintre fete vine cu vreo viroză de la școală. Ce fac, concret? Ameliorează disconfortul, scurtează durata simptomelor și – foarte important – sunt șanse mari să mă ferească de diverse complicații.

Drajeurile astea conțin mai multe ingrediente, dar eu am menționat ceapa pentru că se regăsește în mai multe medicamente homeopate pentru răceli.

Homeopatele sunt un remediu interesant deoarece respectă reacțiile naturale ale organismului, fără efecte secundare cunoscute.

Secretul este administrarea unor doze foarte mici din substanța care ar putea cauza simptome cu cele ale bolii respective. În contact cu aceste substanțe, organismul e stimulat să lupte.

Însă cred că doamna doctor Iuliana Miu – medic specialist în medicina de familie cu competență în homeopatia clinică – explică mai bine decât mine:

Dozele mici din medicamentele homeopate sunt potențate prin metode specifice și determină în organismul bolnav inițierea, stimularea și modularea unei reacții care duce la vindecare. Practic, medicamentele homeopate activează capacitatea de autovindecare a organismului.

Așa și cu ceapa. În mod normal ne face să plângem, dar, în medicamentele homeopate, ne face bine.

În cazul unei „răceli”, deseori cel mai indicat e să combinați un tratament simptomatic imediat cu un tratament personalizat – doctorii îl numesc „tratament de fond”. În funcție de tipul răcelii cu care vă confruntați (dar și de istoricul medical personal), acest gen de tratament de fond poate fi prescris de un medic homeopat – sau de unul care folosește și medicamentele homeopatice.
Specialiștii spun că e o variantă care ne ține departe de probleme recurente sau alte complicații.

Închei cu speranța că sunteți sănătoși, că nu aveți nevoie de nici un medicament, dar și prin a vă îndemna, din nou, să vă informați despre diverse medicamente și metode de tratament și să le urmați întotdeauna doar la sfatul medicului.

Foto: Unsplash + și Getty Images pentru Unsplash.

The post 3 medicamente homeopate pe care le am mereu acasă appeared first on Mara Coman.