La conferința de presă organizată pentru lansarea Griselda (care e pe Netflix din 25 ianuarie), Sofía Vergara strălucește.

Stă alături de Eric Newman (creator & producator executiv) și Andrés Baiz (regizor) – cei care au făcut Narcos – , dar îi eclipsează. Nu doar pentru că e femeie, nu doar pentru că e foarte senzuală, nu doar pentru că ea e cea care interpretează personajul principal.

Pentru Sofía – pe care cei mai mulți dintre noi o știu din Modern Family -, Griselda e un mod de a arăta lumii că poate juca și într-o dramă, nu doar în seriale de comedie. E o miză mare, importantă.

Poate de aceea implicarea ei nu se reduce doar la rolul Griseldei; Sofía e și producător executiv al acestei povești despre care a aflat cu 10 ani în urmă și care nu i-a putut ieși din minte:

Eram în avion când am citit într-o revistă despre o femeie din Columbia de care, deși crescusem în această țară în anii ’70 și ’80, nu auzisem niciodată, la fel cum nu auziseră nici majoritatea cunoscuților mei.

Primul meu gând a fost că este vorba despre un personaj foarte interesant. Pentru mine, ca latino-americană, și pentru persoane ca mine nu există multe proiecte care să se potrivească atât de bine. Nu e ușor să găsești astfel de roluri. Pentru că era vorba despre o femeie puternică din Columbia, m-am gândit că aș putea interpreta acest rol. A fost nevoie de foarte mulți ani și, în plus, pentru o vreme, Griselda a fost încă în viață, lucru care m-a frământat, pentru că nu voiam să spun această poveste în timp ce încă mai trăia.

O traficantă de droguri care – după ce-și ucide soțul abuzator – fuge din Columbia la Miami împreună cu cei trei copii ai ei. Are în geantă un kilogram de cocaină și nimic altceva.

În primă fază e ușor să empatizezi cu ea. E o mamă singură care fuge în lume și care face orice pentru copiii ei. Însă, pe parcurs – și odată cu ascensiunea ei în lumea drogurilor -, Griselda devine violentă, crudă, face aproape orice pentru a reuși. Vergara o descrie cel mai bine:

E o femeie săracă și needucată din Columbia care a reușit să creeze un adevărat imperiu de miliarde de dolari într-o industrie dominată de bărbați și într-o altă țară decât patria ei, totul cu ajutorul unor metode crude, dar ingenioase, gândite de ea însăși.

Adevărul este că, deși a reușit să dărâme bariere, Griselda nu este o eroină și nu trebuie idolatrizată. Așadar, proiectul mi-a plăcut și pentru că am avut ocazia să descopăr povestea originilor Griseldei, adică să aflu cum se naște un monstru.

 

Am avut ocazia să văd mini-seria înainte de lansare și, în primă fază, am empatizat cu personajul principal. O mamă care fuge din Columbia la Miami pentru a-și salva copiii și care face eforturi inimaginabile, care se pune în pericol doar pentru a avea grijă de ei.

Doar că, pe măsură ce devinde din ce în ce mai puternică și mai cunoscută în rândul traficanților de droguri, Griselda se transformă într-un antierou.

În paralel se derulează, mai timid și cu mai puțin sclipici, povestea lui June. Și ea e mamă singură, și ea încearcă să se descurce într-o lume dominată de bărbați și se trezește în mijlocul unor cazuri cu droguri – doar că June e de cealaltă parte a baricadei: lucrează la poliția din Miami unde nu e aproape niciodată ascultată, chiar dacă are ceva pertinent de spus. Mi-a plăcut această paralelă subtilă dintre cele două vieți.

Și da, cele șase episoade m-au prins, în ciuda faptului că nu sunt neapărat fană a acestui gen de seriale (de exemplu, n-am văzut Narcos și nici nu sunt curioasă :)). Griselda e bine făcut, e alert și mi-a stârnit curiozitatea din primele minute.

Am avut șansa să urmăresc live conferința de presă și, așa cum vă spuneam, Vergara a avut o apariție tare simpatică. A povestit despre serial, despre ea, despre implicarea ei – care e una importantă având în vedere că nu doar a jucat rolul principal, ci a fost și producător executiv al mini-seriei.

Vă las cu câteva declarații de-ale ei.

• Despre ce i-a plăcut și ce nu i-a plăcut la Griselda:

Mi-a fost ușor să o înțeleg ca femeie, ca mamă, ca prietenă, ca emigrantă – pentru că și eu vin din Columbia. Și eu vreau să am banii mei, nu am neapărat nevoie de un bărbat. OK, nu mă înțelegeți greșit: vreau un bărbat, dar nu am nevoie de unul. Ce n-am înțeles însă e cum a ajuns Griselda să-i rănească pe alții. A început cu intenții bune, dar a ajuns mult prea departe.

• Despre a ști să te oprești la timp:

M-a interesat mereu modul în care puterea unor oameni se tranformă în slăbiciune. Griselda a trăit o dramă. Și-a crescut copiii și a făcut tot posibilul să-i protejeze în prostituție, în mijlocul crimelor, al afacerilor cu droguri. Însă a existat un moment în care ar fi putut să înceteze, ar fi putut să-și încheie drama, dar nu a acceptat. Nu s-a putut conforma. Și, de la un anumit punct, a mers prea departe.

• Despre identificarea cu o femeie columbiană:

Și eu am crescut în Columbia, acesta e doar unul din motivele pentru care mi-am dorit acest rol. Și majoritatea actorilor sunt columbieni, mi-am dorit asta.
Știu cum sunt femeile columbiene: iubitoare, calde, puternice. Ne vedem de viață zâmbind, suntem optimiste, ne gândim la viitor. Nu suntem niște victime. Și nu toate femeile din Columbia sunt criminale!

Dar, revenind la scenariu, eu îmi amintesc de perioada cartelurilor, ca să nu mai zic că fratele meu a avut probleme cu drogurile. Totuși, nu am înțeles cum o femeie columbiană ar putea face ce a făcut Griselda. M-a surprins mai ales faptul că ea a început greu, fără să aibă nici un fel de educație. Însă era ceva în ea. Dacă ar fi vrut să fie președintele Columbiei, ar fi reușit.

• Despre ce are în comun cu Griselda:

Aș ucide pentru fiul meu. Dacă ar fi în pericol, nu m-aș gândi de două ori.
Poate l-aș ucide și pe fostul meu soț! (n.red.: râde). Ce altceva? Îmi plac banii și, la fel ca Griselda, muncesc mult pentru ei. Adică nu vreau să mă mărit pentru bani. Deși…

• Despre transformările prin care a trecut pentru filmări:

Nu am avut idee ce mă aștepta pentru că nu am mai jucat un astfel de rol. Însă știam că trebuie să o fac pe Sofía să dispară. Nu voiam să arăt exact ca Griselda, mai ales că nu aveam la dispoziție opt ore pe zi doar pentru machiaj. Dar am făcut o mulțime de teste, am probat diverse modele de nas, diverse sprâncene. Trebuia să arăt uman și să pot juca. Pentru că aveam dinți falși, nas fals, mult plastic pe față…

Am purtat chiar și un sutien care să-mi micșoreze sânii. După filmări, când m-am dus la un consult, doctorul mi-a zis că sunt nebună! Din cauză că am stat mereu aplecată, cocoșată, m-am ales cu niște probleme și acum trebuie să fac fizioterapie.

• Despre prizat a răspuns cu o întrebare către Andrés Baiz, regizorul mini-seriei:

Ha, îți amintești c-a trebuit să mă înveți să prizez?

The post Griselda, femeia de care îi era teamă chiar și lui Escobar appeared first on Mara Coman.