Am reflectat puțin
Mi-am pus o mască pe față. Mă studiază amândouă, mă întreabă cum miroase, ce culoare are, vor să le dau și lor puțin pe câte-un deget.
– Dar ce face masca aia?
Mă uit eu pe cutie:
– Scrie că e o mască iluminatoare.
– Adică cum?
– Adică o să strălucesc, le zic. Nu mai e nevoie să aprindem lumina diseară, o să luminez eu.
(Peste 20 de minute, în timp ce mă spălam pe față, tot cu asistență – că doar vor să vadă ce efect a avut masca aia):
– Te reflectezi, zice Ioana.
Mă pufnește râsul, Maria simte că soră-sa a zis ceva greșit, așa că o corectează:
– Te reflexi.
Râd și mai tare. Maria se corectează pe ea însăși:
– Te reflexii.
Nu mă pot opri din râs. Râd și ele. Concluzia a fost că…:
– Ești strălucitoare.
(E mișto masca aia).

O minune
Într-o zi, după ploaie, mergem spre piață. Pe jos e o pată de benzină.
– Uite, Mariaaa! E apă curcubeiată!

I-a ajuns cuțitul la os
Mă sună Maria.
E foarte calmă, știu după voce că nu s-a întâmplat nimic grav.
– S-a tăiat Ioana la un deget. A vrut să-și facă un avocado. Nu, nu s-a tăiat rău. Dar ea zice că i se vede osul! Se poate așa ceva? Cum să i se vadă osul dacă nu-i curge nici măcar sânge?! Eu cred că minte.
Acasă, mi-a arătat Ioana tăietura. Ca s-o văd, i-am cerut o lupă.

Complimente
– Mama, ești ca o divă din ultimul film pe care l-am văzut. (Maria)
Nu, n-am aflat care era filmul. Da, le-am dat voie să mănânce ciocolată.

The post Când suntem #DoarNoiTrei (19) appeared first on Mara Coman.