Cand eram mica, ma jucam cu ceara. In special iarna, cand aveam aproape mereu lumanari in casa. Ma duceam in camera mea sa invat sau sa citesc. Ma asezam la birou si-mi bagam degetele in ceara firbinte, pe care apoi o modelam repede-repede, sa nu se intareasca. In consecinta, am avut ceara pe haine, pe mobila, pe caietele de scoala. Pe atunci n-aveam lumanari parfumate, dar mi-au placut la nebunie de cand le-am descoperit. Prietenii mi le-au tot facut cadou, ca stiau ca-mi plac. Obisnuiesc sa le aprind seara, la cina – nu, nu mancam doar la lumina lumanarilor, dar imi place mult parfumul discret si, cumva, imi dau senzatia de sarbatoare in fiecare seara.

Insa una dintre cele mai frumoase lumanari pe care le-am primit este ceasca-lumanare Cup&Candle. Am iubit-o pentru ca mi-a fost daruita cu drag, dar si pentru ca arata fabulos: o cescuta de portelan in care Oana, prietena mea, a pus ceara de soia si parfum de vanilie. Ceara de soia nu e toxica, arde lent si, atunci cand lumanarea se termina, ai doua optiuni: cescuta poate fi umpluta din nou cu ceara si cu alta aroma sau o poti spala usor, cu apa si sapun, ca apoi sa-ti bei cafeaua din ea.

Cescutele-lumanari handmade pot fi comandate pe pagina de Facebook Cup&Candle: alegi ceasca (vintage sau nu) si spui ce aroma ai vrea sa aiba. Sau, daca vrei una gata facuta, o gasesti la ceainaria Carturesti sau la ceainariile Bernschutz & Co. Cred ca e cea mai faina idee de cadou de Craciun. Iar daca vreti sa stiti mai multe despre Cup&Candle, aflati direct de la sursa: cupcandle.ro

The post Cup&Candle sau ceasca-lumanare eco-sic appeared first on Mara Coman.

Vacantele de vara si cativa ani de gradinita i-am petrecut cu varul meu, cu un an si jumatate mai mare. Eram ca fratii: ne jucam si ne bateam, ne certam pe tot ce nu era in dublu exemplar si, in momentele bune, imparteam totul. Imi amintesc si acum distractia de la masa: trebuia sa avem farfurii la fel, pahare la fel, scaune la fel. Pentru ca scaunele din bucataria copilariei mele erau diferite. Intr-una din zile ne-am certat strasnic pe un scaun verde. Un scaun vechi, a carui tapiterie se stricase si pe care il reconditionase bunica cu un material verde. Nu mai stiu cum ne-am impacat, ca sigur n-am reusit sa impartim scaunul ala.

Mi-am amintit de povestea asta azi, cand am vazut colectia de scaune „Life of a Dream” semnata de Irina Neacsu, arhitectul si designerul care se afla in spatele brandului thecraft LAB. Sa nu credeti ca eu compar scaunele superbe ale Irinei cu ce aveam eu acasa; insa mi-am adus aminte de zilele acelea pentru ca si designerul a ales sa reconditioneze si sa readuca la viata scaune vechi, parasite, diferite. Sau, cum declara chiar Irina Neacsu: „Colectia Life of a dream te indeamna sa regasesti copilul din tine, sa ii scuturi visele de praf si sa le faci sa straluceasca din nou! Nu intamplator am selectat scaunele unei generatii, pe care cu siguranta toata lumea le recunoaste dintr-un spatiu sau orizont mai indepartat sau mai apropiat.”

Colectia de scaune „Life of a Dream” a fost lansata la Florence Design Week, a fost apoi la Maison & Objet din Paris. Cel mai important e puteti vedea aceste scaune in Bucuresti, de azi pana pe 30 noiembrie, la showroom-ul Idelier din Bld. Lascar Catargiu nr. 1. Si o sa va placa. Eu, una, chiar le-as vrea acasa. Apropo, expozitia este cu vanzare.

The post Irina Neacsu si colectia de scaune „Life of a Dream” appeared first on Mara Coman.

Ador diminetile in care nu ma grabesc. Cele in care imi fac in liniste ceaiul sau cafeaua cu lapte, fara sa alerg, sa ma uit intruna la ceas si sa nu apuc sa beau mai mult de doua guri. In diminetile alea calme, in care nu sunt pe fuga, imi aleg cana, ceainicul, ba chiar si ceva de rontait. E un mic ritual care-mi place – desi, dupa ritualul asta, tot ce-mi doresc mai mult e sa adorm la loc. Lucru care nu se poate intampla decat uneori, in weekend.

Dar nu scriu despre asta pentru ca as fi descoperit secretul diminetilor relaxante; nu. Am dat insa peste un set pentru cafea si ceai care ar arata minunat la mine in bucatarie. E pictat delicat, in alb si albastru, si cel mai mult imi place ca ma duce cu gandul la vremuri de demult. Cand vad ceainicul, canile si, mai ales, platourile pentru prajiturele, mi se pare ca e musai sa servesti si dulceata, asa cum faceau bunicile noastre. Bineinteles, o dulceata fina, poate de trandafir.

Am gasit acest set pentru cafea si ceai la magazinul meu de deco preferat, KA International. Si daca vreti sa vedeti toate fotografiile, le gasiti aici. Sa-mi spuneti si mie daca nu va vin in minte dupa-amiezele calme, de demult, in care momentul cafelei sau al ceaiului cu prajituri era cel mai important. Si nu-si citea nimeni mailurile pe Iphone in timp ce-si punea un patratel de zahar in cafea.

The post Cafea, ceai si o lingurita cu dulceata appeared first on Mara Coman.