Când am intrat prima oară la The EDIT, știam la ce să mă aștept. Văzusem deja multe fotografii pe Instagram și îmi plăcuseră; atât de mult încât n-am trecut peste ele, așa cum fac de obicei când scroll-ez în feed. M-am oprit, am studiat, am căutat și alte imagini. Așa am aflat că The EDIT nu mai e prezent doar online, ci și-a găsit și o casă: în București, pe strada Icoanei nr. 20.

Cu toate astea, vizita mea în casa The EDIT a fost o surpriză. Poate pentru că imaginile nu surprindeau atmosfera calmă și caldă, de “acasă”, nici spațiul generos, organizat pe trei etaje, nici aroma răspândită de lumânările parfumate. Și apoi mai era lumina care pătrundea nestingherită prin ferestre, chiar și în zilele mai puțin însorite. Am găsit acolo multe piese, colțuri și camere care mi-au furat inima; ba chiar am glumit întrebându-le pe Magda Staicu și pe Irina Pogonaru, fondatoarele The EDIT, dacă n-aș putea să vin și să lucrez din mansardă.

Cel mai frumos e că locul are viață – nu aduce deloc cu un showroom rece și impersonal. Fiecare etaj arată de parcă e gata să te primească să-ți petreci acolo câteva zile. Iar în shop-ul de la parter aș putea să stau cu orele: fiecare lucrușor e atent ales.

Mi-au rămas în minte agendele, linia de săpunuri și creme de mâini, lumânările parfumate, carafele pentru apă, steamer-ele pentru călcat, tacâmuri și pahare cu linii simple, dar cu un twist. The EDIT e locul în care trebuie să mergi când vrei să vezi ceva frumos, creativ, să-ți cumperi ceva pentru casă sau să faci un cadou.

Vreau să mai adaug și că The EDIT nu e unul din acele spații pretențioase, cu personal care consideră că-ți face o favoare că te lasă să intri. Nu. Mergeți liniștiți, stați cât vreți, răsfoiți albumele de design, puneți întrebări, cereți detalii. O să vi se răspundă la toate, o să vă placă atmosfera și sunt sigură că veți reveni, chiar și pentru a vedea dacă a mai apărut ceva nou.

Mi-am dorit să scriu despre The EDIT și, tot gândindu-mă care e cea mai bună formulă, mi-am dat seama că cel mai bine vor vorbi despre el cele care l-au gândit. Le dau cuvântul Magdei și Irinei.

Știu că nu sunt prima care vă întreabă asta, dar trebuie să le spunem cititorilor cum v-ați împrietenit.

Irina: Magda mi-a fost clientă în momentul în care am început primul meu proiect de design Photoliu. Se întâmpla prin 2012. Știu că e demult, dar noi tot tinere suntem (râde). Magda s-a îndrăgostit de unul dintre fotoliile pe care le creasem atunci și a fost clientul perfect: m-a întrebat dacă n-o pot sfătui și cu privire la draperii, apoi am trecut la canapea și tot așa. Ne-am înțeles foarte bine și am rămas în legătură. Și apoi s-a născut fiica Magdei și m-a rugat să lucrăm împreună și la amenajarea camerei ei.

Relația de prietenie pe care am început-o atunci a tot crescut așa, în șoaptă, în decursul anilor, iar în 2019 ne-am găsit amândouă cumva într-un punct optim. Un fel de „serendipity”. Eu tocmai mă întorsesem din Anglia, unde lucrasem într-un studio de design care mi-a dat acel „sense of urgency”. Mă hotărâsem să pornesc The EDIT, o idee pe care o tot întorsesem pe toate părțile și o tot perfecționam. Iar Magda a venit cu multe părți care-mi lipseau mie la momentul respectiv.

Ai găsit în ea un partener.

Irina: Și, mai mult de atât, ne înțelegem în 99% din cazuri pe partea estetică. Adică spunem același lucru în același timp.

Cum ați reușit să păstrați această prietenie de-a lungul timpului?

Magda: Mie îmi place să spun că prietenia noastră a avut un fundament foarte solid, pentru că a început ca o relație de business. Așa cum a povestit Irina, eu eram beneficiarul, iar ea, designerul de interior.

Irina: De altfel, mult timp ne-am vorbit cu dumneavoastră.

Magda: Era o relație foarte formală. Și-mi amintesc și acum că toate întâlnirile aveau obiective foarte clar stabilite. Eu lucram în corporație, timpul meu era limitat, așa că ne stabileam întâlnirile din timp și știam exact ce urma să discutăm. Aveam un dialog constructiv despre opțiuni estetice, dar în același timp cu condiționări de buget. Cumva, prietenia a venit foarte, foarte firesc, pentru că interacțiunea dintre noi era plăcută, empatică, sinceră și cu foarte mult respect. Valori pe care le păstrăm și astăzi.

Irina: A contat și faptul că, pentru noi amândouă, deciziile care țin de casa noastră sunt foarte intime. Iar eu, prin natura jobului, mergeam la Magda acasă, petreceam destul de mult timp în spațiul în care locuia ea și vorbeam despre lucruri pe care urma să le folosească cu soțul ei, cu copiii. Practic, mi-a dat acces în lumea ei intimă.

Iar apoi, tu, Irina, ai plecat la studii, la Londra.

Magda: Da, dar am păstrat legătura în acest timp. Însă am fost mai apropiate începând din 2018, pentru că am rămas însărcinate aproape în același timp.

Irina: Am născut la o săptămână distanță.

Știu că 2018 că a fost anul în care s-a născut prima fetiță a Irinei și a doua fetiță a Magdei. Maternitatea a avut legătură cu decizia de a începe acest business?

Magda: Sigur că a avut. N-a fost doar o decizie, ci un proces decizional care a durat mult timp. Era un fel de confruntare între două paradigme. Pe de-o parte, era paradigma corporației, a siguranței, a stabilității, a unui drum care-și dovedise eficiența mai bine de zece ani. Și, pe de altă parte, era paradigma aspirației, a libertății, a evoluției, dar care venea cu o călătorie imprevizibilă, cu riscuri atașate.

Mult timp n-a existat un câștigător direct în acest proces. Până când a venit maternitatea, care mi-a oferit cumva o pauză, o fereastră în carieră. Și atunci am pornit The EDIT și am avut timp să validăm – pe termen scurt, e adevărat – potențialul de business, iar asta m-a ajutat să iau o decizie. Deci, ca să-ți răspund la întrebare, a fost de fapt un mix de context favorabil, de curaj și de prudență.

La The EDIT (…) am ales piese pe care le-am vrea la noi acasă. Lucruri pe care le-am face cadou. Niciodată nu am vrut să aducem doar brandurile care sunt la modă sau care se vând.

Cum s-a născut ideea The EDIT?

Irina: Nu a fost un moment anume. Prin natura ocupatiei mele, de designer de interior la momentul respectiv, lucram pentru câțiva clienți. Atunci am simțit o lipsă în piață; mereu căutam obiectele de design pe site-urile din afară pentru că la noi nu erau. Frustrarea asta s-a transformat într-o idee, dar cumva a început ca o dorință de a aduce eu, pentru mine, lucrurile acelea. Casele noastre sunt pline de obiectele pe care le avem la The EDIT. Și mereu am avut în minte conceptul de curatoriat: am ales piese pe care le-am vrea la noi acasă. Lucruri pe care le-am face cadou. Niciodată nu am vrut să aducem doar brandurile care sunt la modă sau care se vând.

The EDIT s-a lansat întâi online, ușor atipic pentru un magazin de design interior.

Irina: În aprilie 2019 reprezentam în România cinci branduri și aveam doar accesorii. De fapt, cele mai mari piese pe care le aveam atunci erau oglinzi. Iar selecția aceasta se potrivea foarte bine cu un magazin online.

Cum ați ales cele cinci branduri cu care ați început?

Irina: Erau cele pe care le iubeam, pe care nu le găseam în România și care aveau un raport calitate-preț bun. Am adus ulterior piesele mai scumpe, mai sofisticate. Am început cu o selecție destul de echilibrată.

Magda: A fost o decizie care a avut la bază prudența, inclusiv din punct de vedere al investiției. Și apoi a venit pandemia; anul următor, 2020, a schimbat dinamica comercială, a crescut foarte mult sectorul de online. Oamenii au acordat mai multă importanță caselor lor.

Pentru noi a fost un momentul oportun. Evident că ne-am focusat pe diversificarea portofoliului și pe investițiile în stocuri. Ne-am dat seama că o simplă propoziție estetică nu este suficientă și că trebuie să ai și accesibilitate imediată. Așa că am investit mult în stocuri și în comunicare.

Deci perioada pandemiei a fost benefică pentru The EDIT.

Magda: Exact. Iar acum, de la cinci branduri, reprezentăm peste 50 de branduri. A crescut cifra de afaceri, am crescut portofoliul, a fost cumva natural să aducem și piese mai mari, care se cumpără mai greu din online – vrei să testezi o canapea, firesc. Așa s-a născut ideea de a deschide un spațiu fizic.

Irina: În paralel a crescut și network-ul de birouri de arhitectură și de design cu care lucram, a crescut și nevoia noastră de a avea un spațiu în care să ne întâlnim cu ei, să le arătam mostre, să povestim despre proiectele lor.

Practic, The EDIT este un spațiu complex. Pe lângă birourile noastre, la parter este și zona de întâlnire pentru arhitecți care pot veni cu clienții. Showroom-ul este amenajat ca un spațiu de locuit pe trei etaje.

Există un fir roșu în toată amenajarea, deși sunt branduri diferite, cu estetici ușor diferite. Totuși, portofoliul nostru este unitar. Păstrăm acest fir roșu, dar în același timp oferim și varietate. De exemplu, etajul unu este amenajat cu focus pe textură, pe formă, pe culori neutre. Sunt forme organice, accente mai sofisticate, de alamă, altele naturale, din marmură.

La etajul doi, în zona de mansardă, spațiul e amenajat mai young, mai fresh, cu focus pe culoare, materiale tehnice.

În subsol este zona de shop, unde se regăsesc accesorii de baie, de bucătărie, accesorii electrice, tot felul de lucruri mici, care ne fac viața mai frumoasă. De asta spun că e un spațiu în care se întâmplă multe și cred că are și o energie bună.

Chiar are o energie bună. Parcă e rupt de oraș.

Irina: Da, într-o zi a venit la noi o doamnă, s-a plimbat și, la plecare, ne-am zis: “Ooof, nu-mi vine să cred că acum trebuie să ies în… București.”

Cum e primit minimalismul în România?

Magda: Ce facem noi nu e neapărat minimalism. E un stil simplu, dar care are o notă sofisticată. Nu e clasicul design scandinav. Sunt mai degrabă în zona de Danish New Modern, stilul danez care iese cumva de sub această mare sferă scandinavă. Un stil mai jucăuș, mai creativ, cu focus pe culoare.

Ce riscuri ați luat în calcul? Nu mă refer neapărat la business cât la temeri, la lipsa timpului…

Magda (râde): Pe toate! Dar cred că e un proces de evoluție a omului în sine, o călătorie căreia îi sunt atașate tot soiul de întrebări, de temeri. Eu le iau foarte natural, cumva și constructiv.

Irina: În același timp, ești o optimistă!

Magda: Așa este. De fapt, aceste întrebări mă ajută să îmi fac un plan. Nu au o foarte mare tentă emoțională. Mă gândesc la ce se poate întâmpla, la cum putem să depășim o situație.

Irina: Eu nu am luat niciodată în calcul să fiu altceva decât antreprenor. Așa că pentru mine, riscul mai mare era să NU fac antreprenoriat.

Dialogul dintre piese creează identitatea The EDIT. Dacă era o franciză, am fi importat un stil, o voce, pe când noi ne doream să fie stilul nostru, vocea noastră.

Vorbim mult de curatoriat. Numele The EDIT îmi amintește de revistele de modă la care am lucrat, așa se numeau paginile de shopping. De ce ați decis să curatoriați anumite branduri și piese și nu ați ales să reprezentați un singur brand?

Magda: Curatoriatul este pasiunea noastră. Dincolo de piesa în sine, tocmai punerea ei în valoare într-un context ne dă nouă sens și satisfacție. Cred că a fost întotdeauna idealul la care am visat pentru brandul nostru, pentru că, de fapt, dialogul dintre piese creează identitatea The EDIT. Dacă era o franciză, am fi importat un stil, o voce, pe când noi ne doream să fie stilul nostru, vocea noastră.

Bomboniere Helle Mardahl

Bomboniere Helle Mardahl

Care sunt brandurile sau piesele cele mai dragi vouă, descoperite relativ recent?

Magda: Apropo de acele studiouri mici, emergente, care își găsesc locul exclusiv în portofoliul The EDIT,  eu sunt realmente îndrăgostită – de fapt, amândouă suntem – de Helle Mardahl. Este o doamnă daneză superbă care are o estetică de zeiță. Creează niște obiecte din sticlă, suflate manual, folosește această tehnică fascinantă din antichitate a prelucrării sticlei.

Dar a dus genul ăsta de produs la intersecția dintre între artă, sculptură, pictură, instalație de design, modă și design în sine. Creează niște bomboniere în niște culori absolut superbe, care realmente te transpun într-o poveste.

Sunt exclusiv în magazinul nostru. Genul de piese pe care într-adevăr trebuie să le vezi în context, să le atingi, ca să le poți înțelege. Este inspirațională povestea ei, pentru că a pornit practic de la niște bomboniere și a creat un brand cu identitate fantastică, super solid, aspirațional, care acum e cunoscut în toată lumea.

Ai întâlnit-o?

Magda: Da, am cunoscut o pe Halle anul trecut, în Copenhaga, la inaugurarea noului ei showroom. După care am văzut-o pe stradă, pe bicicletă.

Irina: Eu o sa menționez colecția lui Colin King pentru Menu. King este un stilist de interior și a făcut acest… e puțin spus suport de lumânare, pentru că este mai mult decât un suport de lumânare. Este un obiect sculptural. O piesă care schimbă complet suprafața pe care este expusă. Uite, o poți vedea chiar acolo, pe masă. Practic o sculptură pe care se poate amplasa o lumânare. Interconnect se numește. Colecția a fost completată și cu alte accesorii, vaze, tăvi care abia au fost lansate.

Cum au influențat călătoriile voastre aventura The EDIT?

Irina: Fără călătorii nu ar fi existat The EDIT în formula aceasta. Noțiunea de concept store, noțiunea de branduri care să coexiste într-un spațiu. Mă gândesc la momentul în care te plimbi într-un astfel de loc, vezi lucruri care-ți plac, apoi dai colțul și mai vezi ceva care te ia prin surprindere… Asta doar într-un concept store se poate întâmpla. Cu excepția brandului danez Hay, care e în Copenhaga, într-o clădire pe trei sau patru etaje. Dar ei au foarte multe categorii de produse, de la periuțe de dinți la accesorii de bucătărie, electrocasnice, canapele, soluții de depozitare, covoare, zeci și zeci de lumânări în toate culorile lumii. O exuberanță de culoare și în același timp, toate cu linii simple.

Dar pentru că ne întrebasei de călătorii, cred că nu trebuie neapărat să mergem într-un magazin de mobilă ca să ne inspirăm. Facem asta și intrând într-o galerie, și mergând la o expoziție, și plimbându-ne pe străzi.

Magda: Și în restaurante, de ce nu? Îți amintești? Am văzut o canapea Gubi cu material textil Raf Simons pe care-l  avem acum și noi, în mansardă.

Irina: Da, eram în Stockholm.

Ce urmează pentru voi, ce planuri aveți?

Magda: Ne dorim să ne concentrăm pe acest spațiu. Vrem să fie mai mult decât un showroom: un spațiu de interacțiune, un spațiu de dialog cu arhitecții, cu clienții, cu oamenii din industriile creative. Și asta necesită efort permanent. Mi-ar plăcea să văd că zona se transformă într-un hub creativ și că noi suntem în centrul ei.

Foto: Christian Tudose & Simon Baungaard.

The post Magda Staicu și Irina Pogonaru, o poveste despre curatoriat și design interior appeared first on Mara Coman.

Acea dorință era legată de muzeul Molteni: în articolul meu menționam că mi-aș dori foarte mult să-l văd, pentru că are legătură cu istoria acestui brand și pentru că acolo sunt expuse peste 48 de prototipuri și piese iconice. Ca să nu mai vorbim despre dragostea mea pentru Italia.

Ei bine, la finalul lui noiembrie am fost la Milano, și de acolo la Giussano, unde am vizitat pavilionul Molteni – un fel de showroom imens în care-ți dorești să locuiești – și, desigur, muzeul.

Pentru că am scris deja povestea brandului născut în Italia, în 1934, de data asta o să vă las cu multe fotografii și impresii de la fața locului.

Bucătărie cu insulă din marmură

Mi-a rămas inima la acest dressing superb

Masă de dining

Un alt dressing

Detaliu cu un fotoliu care mi-a plăcut

După ce am văzut magazinul din București, știam bine cum arată produsele – doar mă impresionase designul și calitatea foarte bună.

Cu toate astea, tot am rămas fără cuvinte când am ajuns la Giussano. Pavilionul are 1400 de metri pătrați, cu o mulțime de spații amenajate în diverse stiluri. Living-uri spațioase și confortabile, bucătării în care chiar îți dorești să gătești, dormitoare ca-n basme.

Greu de spus ce mi-a plăcut cel mai tare, dar, dacă e să fac un top trei, aș pune acolo dressing-ul cu uși din sticlă, în care intri și unde îți alegi și probezi hainele, barul ascuns (pare un simplu dulap) și bucătăria ascunsă.
Ceea ce pare a fi un perete îmbrăcat în lemn se transformă în două uși care-ți permit să intri într-o bucătărie modernă. E ca un fel de cameră a secretelor.

Că tot am ajuns la capitolul bucătării, trebuie să le menționez aici și pe cele cu insulă, în jurul căreia poate să stea toată familia sau invitații. Una dintre ele, o piesă din marmură, m-a cucerit pe loc.

Măsuță de toaletă design Gio Ponti - originalul îl veți vedea mai jos, în fotografiile de la Muzeul Molteni

Barul ascuns despre care am scris în text

Numele acestui fotoliu este Love Chair

Încă o bucătărie

Cu Alina Eremia, Sonia Argint și Dana Sota, la intrarea în pavilionul Molteni

Printrte rafturile unei biblioteci

Frumusețea pieselor e pusă în valoare și de obiectele de artă și de design care completează locul, de corpurile de iluminat și de lumina naturală care dă o senzație foarte plăcută.

M-am plimbat prin pavilion atingând materialul fin al canapelelor, deschizând sertarele și ușile silențioase ale dulapurilor, odihnindu-mă pe fotoliile iconice, aruncându-mă în paturile care parcă te invitau să-ți faci acolo somnul de frumusețe.

Cred că cel mai mult am stat, totuși, în dressing, visând să am un spațiu atât de generos și de bine compartimentat pentru haine. Serios, într-un dressing ca ăsta chiar aș putea să-mi văd toți pantofii. Plus că ar fi așezați ca la expoziție. 🙂

În muzeul Molteni

Muzeul Molteni

Măsuța Gio Ponti, o piesă reinterpretată în colecția actuală

Raftul cu cărți premiat în 1959, disponibil și acum

Un loc special amenajat pentru proiecții, lângă muzeu

De la pavilion la muzeu sunt doar câțiva pași. Clădirea impresionează de la distanță: un cub de sticlă modern, cu pereți transparenți, îți dă voie să admiri încă de afară câteva dintre piesele iconice ale brandului.

Lumina naturală pătrunde peste tot, iar efectul e senzațional. Ai senzația că ești într-un spațiu neîngrădit, iar, de la distanță, o parte din piese par a fi integrate în natură.

Aici e adăpostită povestea brandului, în diverse moduri: o serie de fotografii te poartă în întreaga istorie, de la 1934, când Angelo și Giuseppina Molteni au inaugurat compania, până la premiile câștigate, primul Salon de Mobilă de la Milano, deschiderea zecilor de magazine în întreaga lume.

Mai mult, aici sunt expuse câteva piese care au o însemnătate aparte pentru Molteni: de exemplu, mobilier semnat de Gio Ponti, care este acum reinterpretat în colecția Heritage, schițele lui Aldo Rossi, reclame din diverse perioade, rafturile pentru cărți de inspirație japoneză care au fost premiate în 1959 și care acum sunt foarte apreciate.
E doar una dintre piesele care demonstrează nu doar că Molteni anticipează tendințele în design, dar și că știe să creeze obiecte care trec testul timpului.

În încheiere, trebuie să spun că m-am bucurat că, în sfârșit, începem să avem și noi, în București, niște oaze de design de calitate.
Motiv pentru care repet invitația pe care v-am făcut-o și când am scris primul text pe tema asta: deschideți ușa vilei din Calea Dorobanților nr. 202. E o bucurie pentru ochi.

The post În vizită la Giussano, la Molteni&C appeared first on Mara Coman.