Să nu vă faceți o impresie greșită despre mine: și eu mă enervez când cineva îmi răspunde în doi peri. Cel mai des mă scoate din sărite răutatea gratuită, fără nici o miză, față de niște oameni vulnerabili.

De exemplu, la spital. Într-unul dintre spitalele bucureștene în care am tot fost cu tata e un paznic care țipă la toată lumea.

Îl știu de mulți ani, deci nu putem zice că a avut o zi proastă. Nici medicii, nici asistentele nu vorbesc urât; doar el. Abia intrasem când a și început să urle că n-avem voie să așteptăm decât în picioare, pe scări. Nici măcar nu încălcasem regula, doar că mai aveam de făcut câțiva pași până să ajungem la scările alea.

O altă amintire similară e mai veche, de când eram însărcinată în vreo șapte luni.
Mergeam la birou cu autobuzul când un domn în vârstă a început să mă certe că stau lângă ușă, deși i-am spus că urma să cobor la prima stație. În replică, m-a imitat, strâmbându-se ca un copil.

Dar nu, nu mințisem: am coborât la prima. Stăteam aproape de ușă și pentru că era mai liber și, instinctual, mă protejam. Mi-era teamă să nu mă lovească cineva – mai ales că aveam ditamai burta.

Ceva mai recent, la poarta de îmbarcare, i-am spus politicos unui domn că stau și eu la aceeași coadă. Probabil considerase că sunt invizibilă: eram și femeie, și singură.
S-a scandalizat și mi-a adresat diverse vorbe (lucruri pe care nu le-ar fi spus niciodată dacă aș fi fost însoțită de un bărbat).

Recunosc: m-am înfuriat în toate aceste situații

Instinctul îmi spunea să răspund la fel. Să ridic tonul și să-i spun paznicului din spital că nu-i normal să urle fără nici un motiv la un om bolnav care mai are și peste 80 de ani. Cu atât mai puțin să-l trimită să aștepte în picioare, pe scări.

Aș fi vrut să-i explic domnului din autobuz că vârsta nu-i un motiv pentru a-i vorbi urât unei femei însărcinate care nu greșise cu nimic. Că mai degrabă ar fi putut s-o întrebe dacă are nevoie de ajutor. Sau dacă vrea să stea jos. Sau măcar s-o ignore.

Așa cum fi vrut să-i spun pasagerului din aeroport că statul la rând e una din regulile de bun-simț de bază.

Cu toate astea, n-am țipat și n-am vorbit urât în nici unul dintre cazurile de mai sus. În primul rând mi-am dat seama că nu aș ajunge nicăieri, ci doar aș isca o ceartă în toată regula.

Le-am spus, în schimb – încercând să nu am nici măcar o urmă de ironie în glas – că le mulțumesc pentru amabilitate.

Așa cum vă imaginați probabil, nici unul dintre cei trei nu s-a așteptat la un astfel de răspuns. N-am primit scuze (nici nu mă așteptam), dar am reușit să nu pornesc o ceartă.
Să nu-mi stric mie dispoziția și, mai mult, să nu fiu la fel de agresivă, să nu torn gaz pe foc.

Tind să cred că dacă aș face asta mai des – de fapt, dacă NOI toți am face asta mai des, n-ar mai fi atâta lipsă de politețe, de empatie, de bunătate.
Poate că, dacă am reuși să ne controlăm și să răspundem răutăților cu blândețe, cu tandrețe, oamenii nu s-ar mai certa peste tot. În Parlament, în talk-show-uri, în social media, în autobuz.

Sunt atâtea gesturi mici care ne fac fericiți; de ce să nu le folosim?

• Dacă admiri rochia unei necunoscute din autobuz, spune-i.
• Dacă n-ai sunat o prietenă de mult, pune mâna pe telefon.
• Dacă vezi pe cineva care are doar câteva produse în coșul de cumpărături, dă-i voie să plătească înaintea ta.
• Dacă cineva se grăbește și nu are cartelă de metrou, oferă-i o călătorie.
• Dacă vezi un începător în trafic, dă-i voie să intre în coloană.
• Dacă mergi spre o întâlnire cu o colegă, cumpără-i o ciocolată.

Poate că toate astea reprezintă doar o picătură într-un ocean. Dar schimbarea e, în primul rând, la noi. Un gest frumos ne face ziua mai frumoasă. Și, foarte probabil, are efect similar și pentru ceilalți.

Nu întâmplător am încheiat lista exemplelor de gesturi frumoase cu ciocolata, ci pentru că ideea de a scrie un articol despre bunătate, blândețe, tandrețe a venit de la Milka.

În martie, Milka ne îndeamnă să răspundem cu tandrețe în cât mai multe ocazii.
Eu cred că și simplul fapt că ne gândim la asta, la felul în care reacționăm în diverse situații, va schimba ceva. În bine.

Milka vine și cu un concurs pentru cei care iubesc ciocolata: cumpărați produse Milka în valoare de minimum 14 lei, înregistrați bonul pe cuvintetandre.milka.ro și puteți câștiga o mașină Toyota Yaris Cross Hybrid, 1 Iphone 15 Pro sau o imprimantă portabilă Canon.

În campanie participă o gamă variată de produse – tablete de ciocolată, biscuiți, prăjituri, praline Milka. Găsiți întreaga lista consultând regulamentul disponibil pe site. Vă spun doar atât: biscuiții Milka Choco Sensations sunt preferații noștri. A trebuit să negociez cu fetele să nu-i mănânce chiar pe toți :).

Foto principală: Almos Bechtold / Unsplash

Acest articol face parte dintr-un proiect Milka despre bunătate și blândețe.

*

Colegele mele din #ACinceaPutere au și ele niște povești interesante pe aceeași temă.

• Cristina Stănciulescu
• Diana Cosmin
• Noemi Meilman
• Ana Bîtu

#ACinceaPutere nu este un site, nu este un blog, este un grup de 5 voci, Cristina Stănciulescu, Ana Bîtu, Diana Cosmin, Mara Coman și Noemi Meilman care se reunesc editorial atunci când au ceva de spus.

***

The post Ați încercat vreodată să le zâmbiți celor care vă vorbesc urât? appeared first on Mara Coman.