Mi-am cumpărat și eu niște ghete. Ankle boots.
Deși mi-a trecut de ceva vreme nebunia cu pantofii – pe care-i cumpăram chiar și când nu găseam exact măsura mea, doar pentru că-mi plăceau -, am avut un crush pentru ghetele alea și mi-am și găsit motivele pentru care am nevoie de ele. Unul dintre motive fiind că poate reușesc să mai port și altceva în afară de Adidas și niște bocanci de la Glăvan.

Ghetele astea ale mele nu-s vreo extravaganță. Nici vreun brand posh, nici scumpe (ba chiar deloc), nici vreun design revoluționar. Sunt negre, au un toc transparent, din plexiglas (cred). Se văd și vreo două șuruburi în toc, asta-i o chestie care mi-a plăcut, m-am și gândit că le văd doar eu, că doar cine-o să fie atât de atent la tocurile mele. Pe scurt, sunt doar niște ghete și-atât.

Prima a fost fiică-mea Ioana:
– Mamiii, ai tocuri din cristaaaal!

M-a pufnit râsul. Și era atât de entuziasmată copila, încât m-a durut un pic sufletul când i-am zis că-s, de fapt, din plastic și că maică-sa-i tot maică-sa, nu s-a transformat în vreo Cenușăreasă.

La birou, mă ia în primire singurul băiat din redacția noastră de fete.
– Ce-ai pățit?
– Cum adică ce-am pățit?, îl întreb nedumerită.
– Aaaa, zice, uitându-se mai atent la ghetele mele. Am crezut c-ai călcat într-un pahar.

Mă duc să-mi iau copilele de la școală. Zi frumoasă, mergem pe jos, eu pe tocuri (pentru că, iaca, acum, de când nu-mi mai cumpăr pantofi într-o nebunie, reușesc să gândesc înainte să scot cardul și să-mi iau unii cu care chiar pot să și merg). Din spate, aud discuția:
– Ia uite ce tocuri are!
– Măi, ai văzut? Uite ce ghete!
Ne întoarcem – erau trei băieți de vreo nouă, zece ani. Îi întreb dacă le plac ghetele mele.
– Nu se sparg tocurile? vor să știe ei.
Copilele mele le-au explicat că nu, nu se sparg, că nu-s din sticlă, nici din cristal. Mie nu-mi trecuse prin cap faptul că, de fapt, chiar s-ar putea sparge, ha, asta mi-ar mai lipsi.

Bine că acum s-a făcut mai cald, m-am întors – eu și jumătate din București – la perechile mele de Stan Smith, toate albe, așa că nu mai surprind pe nimeni.

The post N-am călcat în nici un pahar appeared first on Mara Coman.