M-a durut în cot de legea „lor”. Și asta nu-i o chestie bună
22 mai 2019 |
Nu vreau să merg cu Taxi Pelicanul doar pentru că n-am de ales și pentru că așa-l coafează pe soțul lu’ doamna cu sârma.
Și chiar dacă nu l-ar coafa pe dumnealui, am atâtea povești din taxi că mi se ridică păru’-n cap doar când îmi amintesc. (Am avut și în Uber, și în Bolt, dar mult mai rar).
N-o să le înșir aici, că aveți și voi destule. Dar înnebunesc când sunt cu doi copii și șoferul de taxi își dă ochii peste cap pentru că am eu tupeul să întreb de ce centurile de siguranță lipsesc cu desăvârșire. Și, dacă-s sub banchetă, eu, femeie plină de pretenții, tot nu-s mulțumită!
Desigur, e culmea tupeului să n-ai bani potriviți, să ceri rest, să lași bacșiș prea mic, să mergi aproape, să mergi departe, să fie aglomerat, să orice.
Știți și toate metodele prin care nu se declară cursele de pe aparat – adică zero lei la stat.
Înțeleg că trebuie reglementate aplicațiile de ridesharing. Dar nu înțeleg să le blocăm pentru că nu știm cum să le reglementăm.
Aș vrea să am variante de transport, că eu nu țin musai să mă plimb cu Uber. Mie-mi place mai mult cu metroul, dar nu pot să ajung oriunde cu metroul. Am încercat și cu tramvaiul, că era foarte aglomerat în oraș și m-am gândit că voi ajunge mai repede. M-am dus în stație la tramvaiul 1, dar l-am așteptat 20 de minute. Douăzeci.
Locuim într-unul din cele mai poluate orașe din Europa. 24,000 de români mor anual din cauza poluării. E de citit și ce-a scris Radu Dumitru pe tema asta. Petrecem 27 de zile pe an în trafic. Și interzicem aplicațiile de ridesharing, ca să ne cumpărăm toți mașini și să mergem peste tot cu mașina personală, că devine din ce în ce mai greu să ajungi dintr-un loc în altul. Bine, știu, există Taxi Pelicanul.
Așa cum remarca amicul M., trăim în țara în care orice lege se respectă 15 minute. Ce-am făcut eu în prima zi după OUG? Am stat pe scaunul din față. Și dacă l-ar fi oprit poliția pe șofer, da, aș fi zis că ne cunoaștem. (Nu puteam să zic că-i prietenul meu, era mult prea tânăr; ha, ha, cred c-aș fi putut să zic că-s maică-sa).
Pe scurt, m-a durut în cot de legea „lor” (deși e și legea mea, cât timp trăiesc în țara asta). Ceea ce înseamnă că, la nivel principial, nu-s nici eu mai presus de domnii ăștia de la guvernare, că și pe ei îi doare-n cot de legile alea care nu le convin.
Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri
