Cu cine ne lăsăm copiii
Life
Cu cine ne lăsăm copiii

 

cu cine iti lasi copilul
Foto: Sabine Nuffer / Pixabay

 

Nu știu câți oameni sunt sensibili la capitolul ăsta, dar io chiar sunt. Am atâtea povești legate de „cu cine să las copiii” – unele funny, altele deloc funny -, c-aș putea scrie până diseară. Mă rog, chiar aș putea să povestesc câteva, deși nici una dintre întâmplările mele anterioare nu are legătură cu vreun virus și vreo epidemie.

Se dă următorul context: single mom și două fetițe frumoase și istețe (că doar sunt ale mele). Erau mai mici și nu mai știu ce hârtie trebuia să duc la școală. Discutam cu un alt părinte care habar nu avea cum stăteau lucrurile la mine acasă și am explicat de ce nu pot să ajung: copilele nu se simțeau bine, erau și prea mici să le las singure. Celălalt părinte a zis că nu-i nici o problemă. Să trimit o bunică, o mătușă, pe cineva, nu contează cine. Ei bine, la mine nu exista acel cineva. N-am nici o bunică. N-am nici un fel de rudă în București. Asta am și zis. Nu știu dacă m-a crezut sau nu. M-am simțit fiica ploii.

OK, având datele de mai sus, oricine are copii înțelege cam cum au fost pentru mine anii ăia și prin câte situații în care „n-am cu cine să las copiii” am trecut. Am plecat cu lacrimi în ochi când am aflat că școala la care merg ele desființează programul de școală după școală (din fericire, nu s-a întâmplat, până la urmă); am rugat un prieten să aibă grijă de una dintre fete când a trebuit să merg cu cealaltă la spital, pentru o perfuzie (era vinerea de dinainte de Paști, nu mai era nimeni în București); le-am luat cu mine la birou când s-au închis școlile la -16 grade. Și astea sunt doar câteva exemple. M-am gândit serios în anii ăia să fac un „barter” cu alte mame: să-i lase și ele la mine pe ai lor, să le trimit și eu pe ale mele când nu pot sta acasă.

Mă rog, în cazul meu lucrurile s-au rezolvat: acum am și cu cine să le las, au și crescut, sunt destul de mari să stea și singure o oră, două, știu să-și facă un sendviș, o salată, să paseze un avocado și să mă sune în caz că au nevoie de ceva. Dar am făcut introducerea asta generoasă din două motive: 1. așa scriu eu, mult, îmi place să fie cu context; 2. eu chiar știu cum e să n-ai cu cine să lași copiii.

OK, și-acum revenind la problema arzătoare: s-au închis școlile din cauza coronavirusului. Știm că se transmite foarte ușor și e o măsură de prevenție.

Eu m-am rugat ieri să închidă școlile. Chiar dacă e greu pentru cei care nu pot lucra de acasă și care n-au cu cine să-și lase copiii. Știți de ce? Ei bine, se pare că virusul nu e periculos pentru copii. Ei fac forme ușoare ale bolii. În unele cazuri sunt asimptomatici și sunt doar purtători. Asta înseamnă că dragii noștri copiii pot părea sănătoși tun, dar pot să împartă, cu generozitate, acest virus tuturor celor cu care se întâlnesc.
În primul rând, o să îl dea colegilor de școală. Tot fiindcă sunt mamă, vă spun că sunt șanse foarte mari: copiii noștri se îmbrățișează cu colegele (așa își arată ele că sunt prietene bune), rod capacele de la stilouri (se pare că sunt delicioase), coperțile de plastic ale caietelor, sug guma de șters care cade pe jos, ronțăie recipientul cu lipici. Sunt șanse foarte mari ca toți elevii – bine, nu toți; majoritatea – să ia un virus care se răspândește atât de repede.
După școală, copiii noștri – aparent sănătoși sau cu o formă ușoară a bolii – vin acasă. Sunt contagioși. E o posibilitate foarte mare să ne îmbolnăvim și noi, părinții lor. Noi nu mai facem forme atât de ușoare. Dacă statul român mai are medicamente și paturi disponibile, o să ajungem la spital.

Îhmmm. Și-acum vă întreb: dacă noi ajungem la spital, cu cine ne lăsăm copiii?

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri. Continuarea navigării reprezintă acceptul dumneavoastră. Pentru mai multe detalii despre gestionarea preferințelor privind cookie-uri, vedeți Politica de utillizare cookie-uri

Sunt de acord