Bineînțeles că nu sunt!!!
– Să știi că nu ești deloc grasă!, zice Maria mea.
– Bineînțeles că nu sunt!, sar ca arsă.
– Doar că-ți stă bluza puțin lălăită.
Și-am și scăpat de  bluza aia că, vorba lui Marie Kondo, e clar că it doesn’t spark joy.

(Aproape) Cenușăreasa
Port ghetele mele noi, cu tocuri transparente, din plexiglas.
Ioana, pur și simplu topită:
– Aaaaaah! Ai tocuri din cristaaal!!!

Data viitoare o să le zic că mă duc la piață
Ies în oraș, fetele rămân acasă cu doamna care mă ajută din când în când. Sunt obișnuite să mă duc la un eveniment pentru revistă, chiar dacă e seara. Dar acum le zic sincer că mă duc să mă văd cu un prieten.

Mă sună Maria.
– Mamiiii. Ai ajuns?
– Da.
– Dar unde ești?
– În oraș, ți-am zis doar.
– Dar ești într-un loc unde-ai fost și cu noi?
– Nu, n-am fost cu voi aici.
– Bine, pa!

Mă sună Ioana.
– Mooom.
– Da, Ioana.
– Voiam să știu doar că ești bine.
– Da, sunt bine. Dar am plecat de 20 de minute.
– Știu.
– Dar ce faci acolo?
– M-am întâlnit cu cineva, stăm de vorbă și-o să mâncăm împreună.

Mă sună Maria.
– Mom.
– Daaaa.
– Cu cine ești?
– Cu un prieten.
– Îl cunoaștem?
– Nu.
– Și cum îl cheamă?
Îi zic cum îl cheamă. Și-o întreb, totuși, de ce m-a sunat.
– Doar așaaaaa.

Nasul
– Brrr, mi-e friiiiig!
Erau vreo 5 grade, copilele înfofolite.
– Cum ți-e frig?
– Mi-e frig la nas. Îmi trebuie o mănușă rotundă și pufoasă pentru nas.
Și le-am tras căciulile pe față – de aici și poza.

Tot nasul
– Sunt ca o bilă.
– Cum adică ești ca o bilă?
– Păi am nasul rotund.