De ce-mi e dor de mama

Mama (30 de ani), eu (3 luni) si varul meu (1 an si jumatate)

Mama (30 de ani), eu (3 luni) si varul meu (1 an si jumatate)

 

Imi amintesc ca am sunat-o. Mi-a raspuns si am stiut ca plangea. Mi-a zis ca tocmai cumparase Marie Claire si, ca de obicei, primul articol pe care il citise era editorialul meu. Care era despre ea. Acum, la aproape doi ani de cand nu mai este langa mine, ma bucur ca am scris acel editorial atat de sincer si ca am facut asta cand traia, cand a putut sa-l citeasca si sa afle inca o data cat de mult a insemnat pentru mine. Vorbesc de mama si ma gandesc la ea in fiecare zi, nu doar astazi, de 8 martie.

Mai jos sunt randurile acelea, din editorialul meu din Marie Claire, martie 2010. Daca ar fi sa fac un rezumat, as spune doar sa va ganditi la cel mai bun si mai frumos om din lume. Si unul din cele mai importante lucruri pe care le-am invatat de la ea a fost sa pretuiesc oamenii cat timp sunt langa mine. Iubiti-va parintii si spuneti-le asta acum, cat mai pot sa auda si sa se bucure alaturi de voi.

“Pentru ca nu stie sa minta si nici macar nu incearca. Dar si pentru ca adevarul ei nu deranjeaza niciodata.
Pentru felul in care ma strange in brate cand nu m-a vazut de mult, cu o bucurie atat de sincera si de primara. Aproape ca a unui copil.
Pentru ca este mereu multumita cu atat cat are, fara vreo urma de regret ca ar fi meritat mai mult.
Pentru ca n-am mai vazut pe nimeni care sa iubeasca mai sincer florile.
Pentru ca discretia si delicatetea ei sunt mereu la superlativ.
Pentru compasiunea sincera si ajutorul dezinteresat oferit oricui are nevoie de el.
Pentru incredibila bucurie pe care o traieste in fiecare zi in care eu sunt fericita.
Pentru grija suprema, suportul neconditionat si asigurarea ca este langa mine in absolut orice situatie.
Pentru ca mi-a aratat, prin dragostea pentru tatal meu, ca nu este nimic mai important decat iubirea.

Pot sa continui sa insir motivele pentru care o iubesc pe mama, dar numarul lor nu e finit. (…) Nu mi-am ghidat actiunile dupa mama – nu in mod constient. Nu mi-am impus sa fac un anume lucru stiind ca ea ar proceda asa. Dar mi-am dat seama ca, instinctiv, am luat decizii pe care ea le-ar fi luat, ca am spus lucruri pe care ea le-ar fi spus. Pentru mine, ea este un adevarat model.”

 

Related Posts

Leave a Comment

No Comments Yet.