De viitor
Eu, încercând să explic cât de important – și de frumos – e să mergi la școală, să înveți lucruri noi, cum o să le ajute când mai cresc și o să aibă o meserie.
– Ce meserie, mami?! Ce atâta muncit?! Noi o să butonăm la laptop, ca tine.

Raportul
– Alo, mami? Sunt Maria. Tușesc puțin mai rar, nu-mi mai curge deloc nasul, stau în cameră și… pur și simplu sunt fooooarte fericită.
(Râd, râd în hohote și nu mă pot opri).
– Moooom, de ce râzi atât de tare și de mult?
(Râd în continuare, m-a distrat cum a spus ea că-i pur și simplu sunt foarte fericită pe tonul cel mai serios.)
– Ioana, chiar nu știu de ce râde. Pa, mom!

Toată viața
– Maria, toată viața mea m-am jucat doar ce-ai vrut tu! Toată viața mea! O singură dată, când eram la bunicu’, te-ai jucat și ce-am vrut eu. În rest, numai tu ai ales! Toată viața!

Machiaj
După ce fetițele au distrus niște rujuri și-au umplut câteva produse de fond de ten, regula e că le arăt tot ce vor – dar eu. Nu-și iau singure. Acum îmi puneam niște makeup pe față și profită:
– Ce e asta?
– Primer.
– Cum adică? Uite, îl pui înainte de fondul de ten, arată mai bine.
– Mom, mie cel mai mult îmi place pensula asta.
Tac.
– Uite ce fină e.
O atinge încet. O mângâie.
– Mom, aș putea să pictez cu ea?
:)))

Inocență
Se entuziasmează și țipă pe stradă în gura mare, cât să se uite toată lumea la mine.
– Mami e ca o fetiță de 18 ani! Mami e ca o fetiță de 18 ani! Uiteeee! Are șosete cu fundițe!
(Ca o fetiță de 18 ani un pic obraznică, aș fi adăugat. Șosetele alea cu fundițe erau, totuși, din plasă.)